Ganduri de miez de noapte

2

Mai esti aici? Ma auzi cum suspin? Ti se face pielea de gaina cand imi auzi scancetele de durere?

"Ti-am luat o bratara ca si a mea sa te gasesc oricand si oriunde ai nevoie de mine!"

Unde esti acum? De ce nu ma strangi in brate?

E asa rece aici jos... Sunt departe sa stii... In strafundurile mintii mele nu e caldura, lumina...iubire...

Privesc in gol ultima poza facuta cu tine... Mi se face si mai frig.

Privirea ta, apus de vineri seara, in poza asta e precum un pumnal de gheata ce imi taie incet fiecare legatura constienta.

Se zice ca la sfarst cu totii devenim povesti. Tu cate pagini vei avea intr-a mea? Cate capitole scrise cu lacrimi vor umple cartea cu numele tau scrijelit pe spate... Cate?

Lacrimile nu mai curg... Scancetele mele sunt sugrumate... Ce mai pot sa fac?

Ce sa-ti ofer sa te intorci?!

Incerc sa uit...sa ma vindec...sa trec peste... Nu merge!

De fiecare data cand inchid ochii te vad! Incep sa te aud! Nu mai suport!

Incerc sa ma afund in raiul prafuit dintre paginile cartii mele preferate...

Oare povestea cui e asta? Seamana cu a noastra? Oare si el a disparut in ceata ca si tine?

Au... Cartea asta o am de la tine...cred ca de asta ma tai mereu in filele ei, si ea ma raneste ca si tine.

Memoriile lasa in urma amprente sangeroase?

Nu zau?! Si daca eu dezmint asta?!

Nu lasa amprente! Lasa dare, santuri, prapastii pline cu sange! Sangele a doi combatanti ce au inceput cot la cot si au sfarsit prin a se vedea in tabere rivale!

Iesi de oriunde te-ai ascunde... Nu o sa ma sperii, iti promit.

Hai, iesi din dulap! Intra pe geam, ce conteaza ca stau la etajul patru, stiu ca tu ai putea sa ajungi aici de ai vrea... Insa nu vrei, nu-i asa?

"Pietrele albe aduna uitare,

Si tot ce e viu se stinge si moare!"

E prea tarziu pentru asta, trebuie sa dorm...sau macar sa ma prefac...