Ganduri de miez de noapte

18

     Cad lacrimi de inger, cad aripi de inger, cad ingeri intruna. Stiu asta caci ii vad de la balcon. Raze de soare risipite in pene inegale valseaza molcom spre asfaltul din parcare.
     Ah, au acoperit sotronul fetitelor din vecini, chiar s-au straduit sa-l faca.
     Si demonii parca devin mai reali vazand masacrul din orizont. Vin si strang pana dupa pana, trup dupa trup dansand si urland. Ridica stindarde si se cuprind unii pe altii in imbratisari brutale.
     ,,Hau, hau, hau!'' Parca ar fi spartanii...
     Un inger se zbate, are maini legate si gleznele arse. Cred ca din cauza sa a inceput caderea. Nu pare deranjat ca-i intins intre penele semenilor sai, se vede ca e multumit. Oare voia sa primeasca pedeapsa asta sau motivul pentru care a fost pedepsit l-a satisfacut in halul asta? 
     Un demon il vede, zambeste macabru, il salta pe umar ca pe-un cadavru. Ingerul nostru inca misca cand demonul l-a dus in gradina sa.
     Legat l-a lasat intins pe pietris lingandu-si buzele ranjind pe furis.
     Vazandu-l cazut, rapus de durere, cum el nega ca-nca nu piere a vrut sa-l tina-n preajma sa, pisica, pasare, caine ceva.
     I-a luat o zgarda si l-a curatat, afara razboiul urla ne-ncetat.
     Alti demoni veneau speriati in curtea lui si vedeau ingerul in bratele dorului blocat intre statui. Ranjeau si uitau de ce au venit, plecau precum orbii-n razboiul pornit.
     Si-asa timpul trecut-a destul de usor, un inger e caine si-un demon actor.
     In fine toti demonii-au murit alaturi de ingeri, doar cei doi ramas-au dovezi ale razboiului ce-a trecut.
     Ingerul calm de zgard-a scapat si-n poala demonului s-a asezat.
     - Ti-am spus, tu iubire, ca eu n-am sa mor, c-ai sa ma gasesti si hranesti cu dor, ca ei au sa moara ca legati la ochi si-al tau voi ramane dupa ce pleaca toti?
     Inca priveam parcarea si oftam auzindu-i din gradina demonului.
     - Al dracului si ingerul asta!