Ganduri de miez de noapte

9

　Pierduta-n ecuatii cu aspect sacral, distrug profan axiome ale coerentei.

　Dispusa paralel de un sine profund al egoului meu dement caut in disperare o bisectoare ca pot aluneca dintr-unul, intr-alta.

　Asimptota firii mele vulcanice inca mai adulmeca susurul drept al ratiunii mult cautate.

　Simboluri se cearta in mintea mea, nenatural, ireal, irational, imaginar. Eu una, sincer m-am acomodat, a devenit placut in noptile adanci.

　-Ei inca o numesc boala, nu ii cred!

　-Nici eu!

　Aria bolnav de supradimensionata a incoerentei mele se dezvolta din 2 in 2 tot mai brutal, acaparandu-mi animalic rationamentul abia dezgropat dintr-o inecuatie nefiresc de perfecta. O sa ma ascund in spatele unui unghi optuz, trebuie sa imi gasesc o pozitie placuta acolo e destul loc .

　Ei m-au privit cu dispret cand m-am plictisit sa ma las ranita de vorbe...

　-Unde ati ascuns armele de foc, lasilor!?

　Sufletul meu ranit de vant si vreme are nevoie de un bandaj, e plin de rani. Cred ca o sa ma ajut cu un plasture cu rivanol, la fiecare colt de bloc, cam la fiecare magazin de cartier il au la 50 de bani.

　Imi aprinsesem un trabuc 'muiat in betadina cat timp imi serveam paharelul de apa oxigenata.

　-Ce-i? Sunt plina de plagi surupande, trebuie sa le inchid cumva.

　In afara apartamentului meu anost trecea o masina pe care scria cu litere mari si invechite "SIGURANTA SI INCREDERE", ce gluma buna.

　-La voi au ascuns armele de foc sau pe cele albe!?

　Le privesc masina jigarita ai abia astept sa ma tarasca intr-una din dubele lor infecte, intunecate si reci si sa ma condamne la o viata inradacinata-n ciment . Nu ca ar fi ceva nou, nimanui nu ii place nici macar o latura a persoanei mele.

　Oftand realizez ca iar visam cu ochii deschisi in mijlocul orei de matematica.

　-Frumoasa mustata micut obez adorabil, imi mai dai inca un 3 pentru ca nu am vrut sa-ti iau o cafea cu maximul admis de zahar?

　-Ce ai patit ,iar visai?

　Baiatul blond si palid de langa mine ce abia se distinge de culoarea mult prea comuna a bancilor si peretilor pare ingrijorat.

　-Calculam doar inaltimea... coloanei de o amplitudine indescriptibila a prostiei ce ne-a imputit gecile de cand am pasit pe holul scolii...

　-Te inteleg pe deplin.

　Surade si imi intinde caietul sau pentru a copia o lectie mai fara sens chiar decat mine.