Ganduri de miez de noapte

19

.
     Se zice ca singura cale de a scapa de o ispita e sa-i cazi in brate dar parca nu e suficient? Fiecare imbratisare isi cere o alta. Fiecare sarut isi cere un altul. Fiecare strangere de mana cere sa nu-ti mai dau drumul.
     Cat de greu e... poate ca doar eu stiu, sa te scriu atat de aproape de inima mea si totusi departe de bratele mele.
     Ti-as trasa harti pe piele cu degetele si buzele, harti atat de mari incat sa descoperim si alte lumi dar sa stim doar noi de ele.
     Sunt obosita, sfarsita, insetata, doritoare. Mi-e porfta de mine, de tine, de noi.  Mi-e sete de ceea ce doar noi stim, de ceea ce doar noi faurim, de atingeri brutale, uitate, cerute si strigate. Si cer incet, cat sa nu ma auzi, tot ceea ce visez, ceea ce sper si imi doresc. Implor tacut deoarece stiu, doar eu, ceva. Stiu ca de m-ai auzi mi-ai oferi si mi-e atat de frica.
Mi-e frica sa nu fim gasiti, aflati, descoperiti. Cuvinte multe, pline cand sunt singure si-atat de goale impreuna. Dar sufletul ma doare de-ar fi sa le despart caci nu le pot alege.
     Imi place sa ne stim asa, ascunsi si pierduti de lume, de oameni, de suflete, dar nu de noi doi.
     Lasa-ma sa-ti sarut buzele moi, sa tresar la fiecare ,,te iubesc'' spus printre multe alte cuvinte inutile. Stiu, nu realizezi dar eu tresar, ceva in mine prinde contur si zambeste chiar daca nu are gura, o parte a mea stiuta doar de mine.
     Lasa-ti ochii sa cada asupra mea, sa ma priveasca, sa ma disece. Nu-s frumoasa, dar imi place sa cred ca pentru tine sunt. Stiu, nu-s desteapta, dar imi place sa consider ca tu asa ma stii.
     Hai, vino, sufletule, inima mea bate in pieptul tau si a ta intr-al meu, vino sa le alaturam una alteia, doar sa-mi mai ostoiesc o clipa setea de tine.
     Sunt raze difuze de curcubeu in ochii tai. O fractura de prisma uitata pe o masa de sticla, o picatura de ulei pe asfalt, nu stiu. Aud miscarea universului in jurul meu cand esti pe aproape. Definesti, traiesti, existi prin mine asa cum am visat ca o vei face.
      Si sper sa vii din rasarit ca sa ma poti cuprinde de mijloc. Si-am alerga spre miaza-noapte de nebuni. Sa ne cuprindem ca si ultima oara, sa ne ardem pielea cu buzele uscate de atata iubire.
        Un ciob de suflet in ochi imi permite sa stiu ce nu-i stiut de tine. Un spin in inima ma lasa sa simt ce tu nu vei simti niciodata.
     Nu te preface, lasa-ma sa te fac ceea ce nu ai fost si ce nu crezi ca vei fi.
     Te scriu si te citesc, te conturez si te corectez in nestire.
     Fir-ai al meu, visa-m-ai, simti-m-ai si in cele mai nesabuite clipe ale vietii tale.
     Te voi face, te voi creste. Plamadit vei fi din inima si ochiul meu. Sadit vei fi in coltul mormantului langa leaganul de prunc sa cunosti de moarte si viata dar doar alaturi de mine. Il poti numi blestem sau cum vrei tu.
     Apoi te voi lasa, te voi lasa sa pleci, sa inveti si sa speri. Cand vei simti sper sa mi te-ntorci in brate, sa-mi alini dorul de ani, de secole, de vieti.       Si de-ar fi sa nu te mai intorci la mine eu tot te voi iubi, caci tu esti eu si eu ma-nclin spre absolut.
     Si-am scris pagini intregi cu tine-n gand dar ce rost are? Nu mi-am gasit cuvintele. Tu esti prea mult ca sa te pot cuprinde, tu esti prea mare ca sa pot sa te-nconjor! Si-asa am ratacit eu zile-ntregi in sinonime din care toti inteleg ce vor si tot nu iau nimic. Tu pentru mine te-ai pus in genunchi iar eu am plans pana ce am secat. Dar ce a fost, este si va ramane o mica-mare dragoste de neuitat.
     Cuvant peste cuvant au pangarit caiete, table, foi si ce-au gasit. Chiar a iubi inseamna mult prea multe si sinonimele se pierd in timp asa ca ce-a ramas nici eu nu stiu concret. Dar sigur e ceva mazgalit pe ultima pagina dintr-un caiet. Pe-o pagina in care doar noi stam cand eu regina, cand eu sclav dar tu mereu ma-ndemni sa fiu, sa sper, sa-nvat si sa doresc.
     Un amalgam de nedescris fara vreo forma sau contur. Mi-au zis ca e ciudat sa fii om tanar si nu le-am dat crezare. Dar acum cred cand vad ca aberez doar pentru ca iubesc...