My Billionaire

Capitolul 14

Veioza era aprinsă ,împrumutând o nuanță gălbuie cearceafurilor albe.Nikolas nu se culcase:purta încă pantalonii gri și cămașa albă,doar sacoul usese lăsată pe spătarul unui scaun. Își slăbise nodul cravatei,scoțând la vedere gâtul musculos.Pe așternut se vedea locul unde stătuse întins,citind.Lângă noptieră trona un teanc de dosare de la "Cross Impress" ,iar de la radio se auzea în surdină muzică instrumentală.

Natasha închise ușa,iar el se întoarse și se tolăni ,cu spatele sprijinitde tăblia patului,lăsând deoparte cârjele.Ghipsul diform nu reușea să-i ascundă picioarele lungi și linia suplă a șoldului. Natasha rămase stânjenită lângă ușă ,conștietizând brusc transparența veșmântului de noapte pe care-l purta ,precum și păcul care-i cădea liber pe umeri.

Nikolas îi fpcu semn spre un scaun tapisat cu catifea roșcată.

-Stai jos.Arăți ca eroinele din dramele gotice,pe cale de a fi seduse.

Natasha se supuse,în timp ce gasul lui Simon ajunse clar până la ei.Reacționase imediat ,trăgându-și picioarele desculțe sub ea și îmbrățisându-și genunchii.

-Este groaznic.

-Te-au trezit?

-Nu asta mă deranjează.Îmi repugnă cearta.Nu-mi trecuse prin minte că între ei pot avea loc asemenea scene.

-Cum adică?

-Că se pot certa la cuțite.Aveam impresia că.....se înțeleg perfect.

-Și ce te face să crezi că nu-i așa?

Natasha îi aruncă o privire neîncrezătoare.

-Sunt mânioși ;își spun lucruri oribile.

Strălucirea gălbuie a lâmpii se reflectă pe obrazul lui bronzat .

-Niciodată,n-ai suportat certurile,nu-i așa?

-Bineînțele!Sunt deranjate și distructive.

-Nu întotdeauna.

-În cazul nostru...

-La noi așa a fost,dar Megan și Simon vor supraviețui.Se iubesc.

Până la ei ajunsese o nouă izbucnire de mânie,iar replica lui Nikolas "Se iubesc",o lovise foarte tare.Oare ei nu se iubise? Natasha clătină din cap.

-Nu pricep cum pretinzi așa ceva.Ascultă-i!

-Este felul lor de a-și rezolva problemele.

-Sau de a se îndrepta spre divorț.

Nikolas își scoase cravata.

-Nu vor divorța din cauza mamei lui.Pur și simplu își manifestă puctele de vedere diferite și mai scapă de tensiunea acumulată.Simon știe foarte bine că soția lui are o personalitate puternică și a fost convins din prima clipă,că  să se înțeleagă cu maică-sa ,dar asta n-a contat pentru el.Adoră firea ei temperamentală .Fără ea,s-ar simți pierdut.

-Dar,nu-i auzi cum țipă unul la celălalt?

Expresia lui deveni nerăbdătoare.

-Problema ta este că habar n-ai cum sunt certurile .Nu te pricepeai nici pe vremuri.

-Iar tu erai un maestru,nu?replică ea sarcastic.

-Nu,nici eu nu mă pricepeam.Cred că este o trăsătură care se deprinde în copilărie,iar noi n-am avut la ce să ne raportăm .Părinții tăi nu se certau niciodată,iar ai mei nu încetau niciodată.

-Părinții tăi nu se iubea,spuse ea cu înțeles.

El avu un rictus.

-Ai mei se dușmăneau,declară el.Este uimitor că au rămas împreună atâta timp.Cincisprezece ani de acuze și de învinuiri,de certuri asupra tuturol problemelor,de la conturi bancare la purtarea mea din timpul cinei.Își duse o mână la ochi,încercând parcă să șteargă acele amintiri,dar fără succes.Apoi,reluă:erau momente când îmi doream să mor,îmi spuneam că fără mine ar fi putut să fie fericiți.