My Billionaire

Capitolul 22

O senzație euforică o susținu până la mașină . Oare încontro să mai caute ? Nu mai  avea idei ; fusese până și la Nora Speers , cu care Nikolas avuse o noapte de beție , iar Nora îl ascultase , avidă de subiecte de bârfă ; singura concluzie posibilă era că plecase probabil la New York . Porni mototrul și se întoarse spre casă , gândidu-se că nu-i mai rămânea decât să-și facă bagajele și să se îmbarce în prima cursă spre New York . Dacă nu ajusese la Nora , singură concluzie logică era că va cădea pe capul lui Megan și Simon .

       Dar ușurarea dispăru când își aminti ce se întâmplase . O părăsise aducând-o în pragul nebuniei , împingând-o să-l caute la o fostă iubită fără să-i pese că se umilea astfel . Brusc , fu copleșită de resentimente , acum că bănuielile ei nu se adeveriseră . Acționase ca o nebună , gata să-și smulgă părul din cap și să urle isteric . Bine că nu avuse martori .    

       Se oprise în fața casei , ajungând la o decizie . Nu-l va urma la New York ; îș va suna pe cei doi Thompson și-i va lăsa pe ei să-l anunțe că ea știa că dispăruse . N-avea de gând să alerge prin țară după un bărbat care nu avuse decenșa să-i lase un bilețel măcar. Poate îi datora scuze pentru purtarea din dimineața aia , dar și el fusese inuman și insensibil .

       Deschide ușa și intră ca o vijelie , îndreptându-se direct spre telefon . Era nervoasă și roșie în obraji , cu o atitudine hotărâtă . Dar abia trecu de hol când un glas mânios o făcu să înghețe : 

-Interesant prânz de afaceri . Cinci ore lungi de intimitate .

Nu-l învrednici nici cu o privire . Își scoase jacheta , o puse la loc , se apropie de oglinda din hol și-și cercetă fața . Cu toată nebunia acelei după-amieze , arăta normal . N-avea de gând să-i corecteze lui Nikolas eroarea de apreciere , că nu mai ajunsese acasă de azi-dimineață de la ora unsprezece . Își putea salva demnitatea . 

-Da , a fost un prânz extrem de reușit. 

-Aș putea să pariez. 

-Daniel e o companie foarte plăcută .

-Ce bine pentru tine .

Se întoarse spre el . Stătea pe fotoliu , îmbrăcat cu o pereche de blugi și o cămașă închisă la culoare . Piciorul sănătos era încălțat cu un pantof de piele de căprioară . Haina era lăsată undeva  pe un braț al fotoliului , iar alături stăteau două valize . Părea obosit , extenuat .

-Plănuiești să pleci undeva ?

-De fapt , m-am întors .

-Serios ? Se îndreaptă spre canapea și se așează nonșalant încrucișându-și brațele la piept , încercând să ascundă tremurul degetelor .

-Voiam să plec la New York .

-Și ?

- M-am răzgândit .

-Nu te știam așa de nehotărât , zâmbi ea . 

-Desigur , nu credeam că ai să fii tot plecată . Nu știam că acel Gilbert reprezintă o atracție așa de mare .

-Nu-s încurcată cu el .

- Am mai auzit placa , „o simplă relație de afaceri" , care după se termină altfel . 

Palma ei se ridică la nivelul feței lui plesnindu-i puternic pielea perfectă. Capului lui se întoarce instantaneu și observă că respirația lui era accelerată. Își duce mâna la bărbie masând locul dureros înainte să se formeze roșeața. Privirea-i  se întoarce spre ea. Ochii lui o fixează nemilos. Îi prinde încheietura puternic trăgând-o în brațele lui , ea căzând în brațele lui , amândoi pe fotoliu .

-Nikolas , dă-mi drumul te rog frumos ! se zbate din toate puterile și reușeste să se ridice . 

Pleacă în camera ei și începe a medita asupra tuturor lucrurilor . Aruncă hainele de pe ea și se bagă la duș , avea nevoie de un duș rece după ceea ce a fost . Îmbracă o pereche de blugi , un maiou și un honorac . Își prinde părul și cu gândurile în toate părțile se îndreaptă pre bucătărie . Nikolas stătea încă în fotoliu și privea în gol , ca și cum ea nu ar fi fost acolo , doar el și privirea lui țintită în parchet . 

Natasha ssigur e apucă de gătit cminâte ceva , iar sunetul ușei de la cameră trântindu-se o făcu să tresară. Își dădu ochii peste cap și continuară să gătească . Peste vreo jumate de oră , ușa camerei se deschide , iau Nikolas îmbrăcat într-un trening gri își făcu apariția . 

Natasha îi făcu semn să se apropie de masă , urmau să mănânce . Mâncase în liniște , iar ea deja simțea că se sufocă de la atâta liniște , vroia să audă explicații , să îl audă cum el cere explicații , vroia să-l vadă cum e gelos , să vadă măcar o picătură că noaptea aia a însemnat ceva pentru el . 

-Nu ai de gând să zici nimic ? întrebă ea destul de nervoasă deja . El o privi și zâmbi într-un colț al gurii . 

-Ce vrei să auzi ? 

-Orice , zi orice ,dar ajunge să taci atât ;mă faci să îmi ies din minți ! Mai bine plecai , căci te-ai pornit ! 

-Vrei să plec ? Chiar vrei să fac asta ? 

-Ai mai făcut-o o dată , deci ce te-ar împiedica să o mai faci din nou ?

-Atunci a fost un motiv destul de întemeiat ! 

-Care ? Desigur , orice înafară de mine și copilul nostru !

-Ți-am mai zis , avea să mor ! Mă temeam că te voi iubi prea mult și pe el la fel , la curse nu puteam renunța , dar știam că pentru voi ar fi trebuit . Știam că dacă pățeam ceva voi rămâneați singuri . Momentul care m-a adus la disperare a fost acel când am venit la spitașil cu un buchel de flori mare , dar tu mai alungat . Nu ai avut ochi să mă vezi , și am înțeles asta . Din cauza noastră ai pierdut cel mai de preț lucru . Dar mi-am dat seama că niciodată nu voi putea să te scot din inimă  chiar dacă mă voi întâlni cu o sută de femei , care mai de care . 

Ea se uită la el și plângea căci și ea ținea la el ca proasta după atât timp .Ținea la el ca ochii din cap și asta o făcea să își iasă din minți . Își trăgea palme imaginare pestru chestia asta . Cuvintele sale au  consumat și mai multe suspine de ale ei .

Stăteau jos, nefericiți. Totul a fost distrus din cauza ambilor . Ea vroia o iubire ca prin filme și căriubesc ți, iar el îi oferea o realitate dură . Acel simplu și îngrozitor moment în care pierduse copilul a fost sfârșitul lor . Tot ce au construit , tot ce mai rămăsese erau doar amintiri dureroase . Ceva pentru care au putea să meargă mai departe, în vreun modnu găsea , cel puțin ea .

Au pierdut noțiunea timpului . Stăteau așa și nu zicea nimeni nimic . Fiecare era adâncit în gândurile sale . 

L-a privit îngrozită întrebându-se de sănătatea ei mentală . Este posibil ca agonia ei și dorința de a-l avea din nou lângă ea sp fie atât de puternice și să îi provoace o asemenea nod de sentimente? Corpul ei tremura violent în timp ce încerca să se ridice, dar nu a reușit, a căzut, din nou, la pământ sufocând un suspin.

-Înnebunesc, a murmurat întorcându-se cu spatele la el .Vroia cu disperare sa își consoleze durerea intensă .

-De ce ? 

-Din cauza ta . 

A ascultat-o  cum respiră profund, tremurând, regretând. A luat-o mai aproape de ea și-a îmbrățișat-o strâns lângă el . 

-Te iubesc , Natasha ,mereu am făcut-o . Fii soția mea din nou !

*****

Bună ! :)

Un capitol nou  :)