My Billionaire

Capitolul 21

Nu-și mai amintea cum se despărțise de vecină pentru a reintra în casă , dar se trezi în răcoarea umbroasă a camerei zi de zi , frâgându-și mâinile și întrebându-se disperată ce să facă .Era absolut de neînțeles cum putuse să plece. Într-adevăr ,dimineață se despărțise în termeni nu prea amicali , dar acea mică disputată n-avea cum să-l fi determinat să plece . Nu avusese intenția să pară atât de distantă , dar fusese copleșită de stânjeneală , după noaptea de intimitate . Nu reacționase exagerat , nu ? Și dorise să se întoarcă și să-i ceară iertare că se purtase prostește , când de fapt nu simțea decât tandrețe pentru el .
     
    Oare scrisul să fi fost de vină ? Se așează pe canapea , privind fără să vadă tabloul pictat de maică-sa în perioada ei "artistică" . Nu-i trecuse prin minte că scrisul l-ar fi putut deranja pe Nikolas ; când se căsătoriseră ea era studentă , iar ceasurile de studiu nu păruseră să-l fi deranjat. Dar existau diferențe între statutul de studentă și cel de autoare de succes . Poate că biroul ei acoperit cu hârtii îi deschise ochii asupra diferențelor între carierele lor : a ei în plin avânt , în timp ce el ajunsese într-un  punct mort. Oare Nikolas cel sigur pe sine se putea simți amenințat de succesul ei ? Dacă ar fi rămas ,i-ar fi explicat ...

     Își îngroapă fața în palme ; simțea lacrimile alunecând printre degete . Era convinsă că va petrece multe nopți nedormite , torturându-se singură cu motive posibile , teorii și ipoteze . Revenirea continuă asupra trecutului nu putea decât să-i provoace mai multă nefericire . Nikolas plecase fără nici o explicație , iar alternativele ei erau foarte simple . Putea încerca să-l uite sau , așa cum o îndemnase doamna Stanford , să se adune și să pornească în căutarea lui . Problema era că niciuna dintre variante nu părea posibilă . Știa sigur că nu-l va putea uita , dar nu era convinsă că-l dorea atât de mult încât să pornească după el , chiar dacă ar fi știut încontro . Dincolo de suferință și de nefericire încă un sentiment avea să o încerce : mânia. Fiindcă abuzase de ospitalitatea ei fără să-i mulțumească măcar . Fiindcă profitase de trupul ei , pentru că o folosise de parcă ar fi fost o femeie oarecare , agățată pe stradă pentru o aventură de o noapte .

       Mânia ar fi crescut până la proporții exagerate , dacă telefonul n-ar fi început să sune în clipa aceea și nu i-ar fi alungat furia cu un val de speranță , că Nikolas o suna cu vreo explicație plauzibilă .

- Natasha? Era glasul bubuitor a lui Ben Harley .

- Da....

- Ce mai faci , frumoaso ?

Natasha înghiți în sec și se strădui să-și păstreze vocea egală .

-Bine , dar voi ?

-Grozav , fetițo . Tocmai m-am întors de la o partidă de pescuit , iar maică- ta prepară cina . În seara asta o să jucăm bridge cu niște vecini care locuiesc la câteva case mai jos .

- Sună bine .

-Am telefonat doar să vad cum o mai duci .

Glasul lui era mai mângâitor decât orice alinare , își spune Natasha . Îi Ami tea de vremurile când revenea de la serviciu și o întîmpina în felul lui aparte . Lăsa jos servieta , o ridică în brațe și o rotea în aer . "Ce mai face fata mea ?"  Iar ea găsea întotdeauna o întâmplare de care să se plângă , pentru ai cerși simpatia . "Am căzut și m-am zgâriat la genunchi !" "O să îți treacă repede așa că vino și mai dă-i un pupic lui tati ." Sigur că se supunea îndemnului , convinsă că avea cel mai bun tătic din lume .

-"Suflete pierdute " se vinde în Norvegia și Japonia .

-Minunat , draga mea .

- Și .. era oare capabilă să-i spună că Nikolas o părăsise după o noapte de dragoste ? Am susținut o prelegere la Georgetown , pentru absolvenții din grupa profesorului Brady .