Complicated

Remember

              Puteam sa fac multe lucruri altfel. Am mii de regrete, de frustrari, de amintiri care nu-mi dau pace,dar tu nu esti unul dintre ele, dintre regretele mele. Esti doar o amintire frumoasa, o amintire indepartata, pe care voi reusi, candva, sa o uit de tot. Si cu toate acestea, esti cel mai frumos esc al meu!

             Mereu mi-a placut sa citesc povesti pline de iubire si speranta, imi placea sa cred ca asa va fi si a mea. Imi spuneam : " O sa ai cea mai frumoasa poveste de dragoste, de viata. Casa modesta, copii frumosi, perechea potrivita. Da, o sa reusesti!" Ei... Evolutia mea ca persoana m-a determinat sa-mi regandesc planurile de viitor. Mi-am pus intrebarea: "Chiar vreau sa-mi creez o viata de basm? Chiar vreau sa cred in happy ending?" Nu, nu voiam nici atunci si nu vreau nici acum. Era o iluzie, adica ce copil nu isi doreste povesti nemuritoare? Nu puteam fi eu exceptia. Dar, atunci cum va fi viata mea? Poate voi locuii mereu cu parintii sau poate imi voi lua un apartament. Poate voi munci la o companie multinationala sau voi fi doar un biet angajat la un ONG din Brooklyn. Timpul le va decide pe toate. Nu pot ghicii viitorul dar, pot controla prezentul si stiu trecutul. Trecutul...Incerc sa renunt la a ma raporta la el dar uneori, cred, ca singurele lucruri bune care mi s-au intamplat vreodata au fost in trecut. Le-am primit atunci pe toate, nu am profitat de ele, s-au epuziat iar acum viitorul e fara speranta. Am ajuns sa-mi iubesc trecutul, sa-l idolatrizez si sa-l plang datorita persoanelor care au facut parte din el. Am ajuns sa-mi fie frica de viitor, sa ma inspaimante atat de tare incat sa am atacuri de panica si asta doar datorita oamenilor care, stiu ca nu vor face parte din el. Nu stiu de ce nu pot trece peste faptul ca nu voi recupera nimic, niciun obiect, niciun om, nici macar un zambet. E trist cum imi doresc lucrurile care mi-au facut viata un infern, lucrurile de care am devenit dependenta. EU, persoana cerebrala care devine dependenta de oameni si lucruri. Cel mai rau am devenit dependenta de EL. Cum? Ghinion, karma sau neatentie. L-am lovit cu masina. Amuzant sau nu, l-am lovit cu masina.

SEPTEMBRIE, 2013
      Ploua infernal iar Impala mea nu facea fata crizei mele de nervi si ploii in acelasi timp. Ma indreptam spre universitatea din Brooklyn in timp ce ma certam cu Daniel, seful grupului de cercetare din care faceam parte. Studiez stiintele naturi si schimbarile climatice, in al doilea an iar grupul meu de studiu urmeaza sa se indrepte spre gradina botanica din Brooklyn pentru a face teste pe florile din sera si pe cele de afara iar apoi sa le comparam. Acum ca v-am plictisit destul, eu intarziam iar Daniel voia sa plece fara mine. SA PLECE FARA MINE!! Stiu ca nu ma place si ca se simte atacat datorita rezultatelor mele bune dar proiectul asta e 75% din media finala. Anyway, ploaia si nervi, nu sunt o combinatie buna. Circulatia pe Ocean Ave era ca drumul spre iad, aglomerat. In incercarea mea de a depasi o doamna, prea batrana pentru a conduce, adica doamna azilele de batrani sunt goale, ocupa unul! Am lovit pe cineva. DUMNEZEULE MARE, am lovit pe cineva. Asta lipsea, eram deja in intarziere, Daniel abia astepta sa scape de mine iar eu fac accident. Pestisorul auriu pe care l-am aruncat in toaleta saptamana trecuta se razbuna pe mine din cer. Sunt sigura de asta. Mama masi, cobor repede din masina si ma rog sa fie un caine mai mare, poate un doberman. Nope, dobermanul meu e un tip de aproximativ 23 de ani, aproape chipes daca nu ar sta sub rotile masinii mele.
       -Hei tu, adica, imi pare rau ca te-am lovit cu masina dar chiar ma grabesc poti sa te, nu stiu, odihnesti sub o alta masina? Viitorul meu e in pericol daca nu ajung in 10 minute la Gradina Botanica. (am luat-o razna, vorbeam cu un om inconstient)

Tipul incearca sa se ridice dar e clar, i-am provocat niste rani grave dat fiind ca, incercarea lui esueaza mai dramatic decat moartea Julietei din Shakspeare.  Multumesc mult Nemo, acum va trebui sa merg la spital si sa dau declaratii. O sa pic examenul, Daniel ia nota mare iar eu ajung barman la barul lui Giovanni de pe Red Street.  Fara speranta ca tipul isi va revenii, chem salvarea care se strecoara cu greu printre masini pana la locul unde noi ne aflam, il ia pe Jhon Doe-ul meu si pleaca, eu urmand-o cu masina mea.
   La spital, exact cum presupuneam politia era acolo, se pare ca Jhon Doe-ul meu avea o mana si un picior rupt, catvea coaste vinetii si o contuzie usoara la cap din cauza careia el a zacut inconstient. Rasuflu usurata pentru ca, se pare ca in cateva ore isi va revenii si voi putea vorbi cu el, si politia la fel. Poate nu o sa fiu barman, poate voi fi puscariasa. Viata mea e din ce in ce mai buna.
   La fix 2 ore de cand am ajuns la spital o asistenta ma anunta ca imi pot vizita "prietenul", norisor nu e prietenul meu, pleaca sa-ti injectezi niste xanax sau ce faceti voi asistentele in spatele usilor inchise ii tip eu roscatei, in mintea mea. Intru in salon, Jhon Doe-ul meu s-a trezit. Palid, vanat si bandajat dar in viata. Aproape ca zaresc niste ochi verzi in spatele fetei de muribund. Cu capul plecat, ma apropii de patul lui si ma asez pe scaunul de langa.  Tac pentru cateva minute astepand ca tipul sa tipe la mine in draci : " Inchisoare, am sa ma asigur ca faci inchisoare pe viata!!!". Nu a facut asta asa ca am zis cat de repede am putut:
    -Imi pare foarte rau ca am dat cu masina peste tine dar, ahh, idiotul meu de coleg imi face zile negre si nota mea e foarte importanta dar chiar sper sa nu faci reclamatie, nu vreau sa fac puscarie, sunt prea frumoasa. Ma uit la el panicata, asteptand un raspuns dar in schimb el are o tentativa de zambet. Aproape malitios. La dracu eu imi cer scuze iar el rade, rade de prostia mea. Stie ca o sa infund puscaria pentru tentativa de omor. Dar nu am vrut sa-l omor, nici macar nu il cunosc. Adica vreau sa omor cativa oameni dar nu chiar necunoscuti. Iar aberez. La naiba.
      -Sunt Nate, as spune ca-mi pare bine sa te cunosc dar nu te cunosc. Deci tu esti?( Jhon Doe are un nume, unul aproape la fel de sexi ca si vocea lui. Stai face misto de mine. EU tocmai l-am calcat cu masina iar el vrea sa facem cunostinta? Bine, amandoi putem juca acest joc)
      -Tamara, desi mi-ar fi placut sa te cunosc in alte circumstante. Spun eu cu un zambet pervers.(Pare pierdut. Tami-1, Nate-0 )

      -Uite Tamara, nu pot spune nici eu ca sunt incantat de modul in care ne cunoastem dar, tot raul spre bine. Hai sa facem o intelegere! Eu spun politiei ca m-am aruncat inaintea masini tale sa salvez un catel sau pentru ca am vazut fantoma matusii mele moarte iar tu, iesi cu mine la o intalnire. Deci?
     -Stai, ce? (ce Dumnezeu zice tipul asta? Intalnire? Cu el? Dar l-am calcat cu masina!! O sa minta politia? Deci e deja un infractor!? Poate ar trebui sa zic ca l-am calcat in autoaparare dar, de ce sa mint eu? El deja imi propune un targ iar eu ies basma curata, nu mint politia si scap de puscarie.
      -Uite poti sa refuzi doar ca, o sa ma vad nevoit sa spun adevarul politiei si ei bine tu, il intrerup inainte de a mai spune ceva.

       -Accept! Ma ridic si ii intind mana, ca in afaceri. O sa inchei o afacere cu el doar ca el nu-mi intinde mana. Imi face semn spre buzele lui mimand cuvantul "Aici". Tipul incheie afaceri ca si demonii din Supernatural, prin saruturi. Stai, urmeaza cumva sa-mi vand sufletul diavolului? Ce tot spun, orice e mai bine decat puscaria. Ma apropii de el pentru a incheia pactul, atat de aproape cand....