Complicated

I'm here, always

Am ajuns la Nate acasă in timp record, nici nu stiam ca Impala mea poate merge asa repede. Am bătut la ușă si cum nu mi-a raspuns nimeni, am hotarat sa intru. Casa era goala si intunecata, parea nelocuită. M-am indreptat spre camera lui Nate dar nu era acolo. M-am gandit ca e in camera Nataliei, asa ca am intrat fara sa bat. Nate statea pe jos, intr-un colţ. Avea ochii umflaţi si rosii. Privea pierdut camera.
-Hei scumpule, haide sa te asezam mai confortabil!(am incercat sa-i vorbesc cu calm, ca unui animal rănit)
-Nu am fost lângă ea. Sa mă ia naiba, nu am fost lângă ea atat cat ar fi trebuit. Era responsabilitatea mea sa am grija de ea si am eșuat.(imi spune plângând fara sa se clinteasca)
-Nu, nu e adevarat. Ai avut grija de ea. Nu poti controla tot, nu puteai stii ca se va imbolanvi! Nu trebuie sa te învinovăţesti!(am spus cu greu, incercand sa-mi retin si eu lacrimile)
-Nu întelegi? Eu trebuia sa mă îmbolnăvesc. Eu trebuia sa mor si ea sa traiasca. Eu sunt mai mare, eu trebuia sa mor primul.
-Nu, nu trebuia. Asa a trebuit sa fie! Naty a murit prima pentru ca ea nu putea suporta durerea de a te pierde. A murit prima stiind ca tu esti puternic si poti suporta, ea nu ar fi putut!
-Nu sunt puternic! Sunt slab, sunt un nimeni. Toti oamenii mor in jurul meu! Naty, Jessica, ar trebui sa pleci. Nu esti in sigurantă!
-Nu, eu sunt aici. Mereu o sa fiu aici! Indiferent de ce o sa spui tu, mereu o sa fiu aici. Mereu!(spun si il sarut, punand in sărut toata puterea de convingere de care dispuneam)
-Promiti? Promiti să nu mă părăsesti si tu?(imi spune deznădăjduit)
-Promit. Acum, hai sa te asezam mai confortabil si sa-ti fac un ceai.
De data asta s-a ridicat, fara alte comentarii. Am mers in camera lui si l-am asezat in pat si m-am dus sa fac un ceai. Intrand in sufragerie, imi atrage atentia o poza de familie. Toata familia Fitz, zâmbind! Mi s-a rupt inima. Nu puteam inca sa cred ca Naty a murit. Am lăsat fotografia si am intrat in bucatarie. Am facut repede un ceai si i l-am dus lui Nate. Statea intins in pat, parea cu mintea in alta parte! A baut ceaiul si mi-a facut loc lângă el in pat. Stateam cu capul pe pieptul lui, auzindu-i fiecare bataie a inimii. El mă ţinea strans in brate, parca fiindu-i frica sa nu plec.
-Povesteste-mi despre tine si Natalia? Cum v-ati inteles? Ce amintiri frumoase aveti?(i-am cerut sperand sa-l fac sa se gandeasca la lucrurile frumoase nu la moartea ei))
A inceput sa-mi vorbeasca despre copilaria lor. Cum a protejat-o mereu, niciun copil nu ii cauza probleme de frica lui. Daca Naty spargea o vaza, Nate lua vina asupra lui. Cum a incercat mereu sa-i fie alaturi si sa o supravegheze. A urmarit-o in prima zi de liceu de frica sa nu ii se întample ceva si cum a fost aproape sa-i distruga prima intâlnire din cauza anxietatii ca baiatul ii va frange inima. A tot povestit despre ei, cum lumea ii credea aproape gemeni deoarece erau de nedespărtit pana cand a adormit. Epuizat de toata ziua de azi. Mi s-a facut inima ghem in timp ce vorbea despre Naty. Cum il pot ajuta sa treaca peste moartea ei? Naty era jumatate din el, normal ca e distrus. Cum ii pot eu oferi alinare in faţa unei asemenea suferinte? Am adormit gandindu-ma la relatia frumoasa pe care Nate si Naty au avut-o. Nimic nu-i poate oferi alinare in aceste momente.
M-am trezit inaintea lui Nate, in casa se simtea un freamăt, voci care sușotesc taiate si plansete. M-am ridicat cu grija din pat pentru a nu-l trezi pe Nate si m-am indreptat spre living. Parinti lui Nate erau acolo... Domnul Fitz incerca sa-i ofere putina alinare mamei lui Nate dar lacrimile ei nu contenesc sa curgă. Era la fel de distrusă ca Nate. Isi ridica privirea si ma priveste trista.
-Imi pare rau pentru pierdere dumneavoastră! Dacă e ceva ce as putea sa fac, orice...(proastă, proastă. Atat ai putut zice ca iti pare rau? Le-a murit copilul nu unchiul de gradul 3. Mi-am dat o palma mental pentru asta)
Doamna Fitz se ridica si ma imbratisaza apoi ma priveste zambind trist in timp ce ma mangaie pe păr.
-Doar fi alaturi de Nate. Acum are cea mai mare nevoie de tine!
-Întodeauna, am zis eu sigura pe mine. Speram sa fim unul langa altul mereu.
-Atunci e mai mult decat ti-am putea cere vreodata, scumpo!(imi spune tatal lui Nate in timp ce imi ofera o imbratisare. Ma simteam bine. Stiu sunt o nemernica data fiind situatia dar simteam ca ei incearca sa-mi ofere iubire ca unei fiice. Ma simteam ca intr-o familie)
-As cam vrea sa-i pregatesc ceva pentru micul dejun lui Nate. Sunt sigura ca nu a mâncat nimic ieri.
-Simtete ca acasa!(imi spune mama lui Nate)
Am pregatit repede cateva clatite, suc de portocale si cafea. Am intrat in camera iar Nate incă dormea. L-am trezit ușor, el privindu-ma nedumerit.
-Spune-mi ca sunt in rai si ca ziua de ieri a fost un coșmar!(ma privea rugator. Cum, cum as putea sa-i spun ca nu a fost un cosmar, ca e mai rau decat orice cosmar?)
-Imi pare rau!(a fost tot ce am apucat sa-i spun inainte sa izbugneasca din nou in plâns.)
-Sunt aici. Sunt aici pentru tine dar e nevoie sa mananci dragule. Nu vreau sa ti se intample si tie ceva!
-Nu... nu pot mânca. Nu-mi pot lua micul dejun fara Naty. Nu fara surioara mea.(a spus Nate printre suspine. E prea mult pentru mine sa-l vad atat de distrus. As vrea sa o iau la fuga. Sa ma ascund pana trec toate problemele dar, nu pot. Trebuie sa-i fiu alaturi!)
-Trebuie! Gandeste daca ti se intampla si tie ceva, parinti tai nu ar putea suporta sa te piarda si pe tine si pe sora ta. Eu nu as suporta! Te rog, de dragul nostru macar putin.(ma priveste lung si pentru o secunda credeam ca nu va manca apoi incepe sa manance. Am rasuflat usurata in timp ce il priveam cum mananca, asa de neajutorat.)
Urmatoarele zile au fost groaznice. Slalom intre apartamentul meu pentru duș si haine curate apoi inapoi la Nate. Eram obosita atat fizic cat si psihic. Nu reuseam sa vorbesc cu Christian, nu stiam nimic de el. Cate un mesaj pe zi in care ne anuntam ca suntem bine sa nu ne ingrijoram si atat. Nate era terminat. In ziua înmormântării aproape a lesinat cand au incinerat-o pe Naty. A vrut sa păstreze cenușa dar stia ca Naty si-a dorit sa fie aruncata la radacinile copacului din Central Park. A fost un moment coplesitor pentru toti, in mod special pentru Nate care repeta intr-un numele ei.
Eram in sfârsit acasă. Dupa o săptămâna, dormeam in sfârsit in patul meu. Era sâmbătă seara, stateam in pat dupa o baie relaxantă, citind o revista de scandal. Nimic interesant, despartiri, vedete care cheltuie o multime de bani apoi un articol de doua pagini.
"MOSTENITOAREA WALDORF SI UN IMENS DIAMANT PE DEGET. SEMNUL UNEI CASATORII?"
M-am uitat ingrozita la cateva fotografi cu un inel incredibil de scump apoi cateva poze cu ea si Daniel. Inima mea a sarit peste cateva batai, Daniel se casătoreste cu ea? A zis ca nu e interesat de ea la revelion! Imi jura iubire si acum asta? Nu stiam daca sunt dezgustată sau rănită constatand ca am fost mintită. Am citit articolul cu sufletul la gura, dar nimic nu a sunat mai absurd decat incheierea lui:
"O nuntă pe repede înainte? Sa fie tânărul Harries atat de îndrăgostit sau e vorba de o sarcina? "