Complicated

Don't

Am urcat in masina lui Daniel cu ochii inlacrimati. M-a privit suspicios, fiind nesigur daca sa zica sau nu ceva.
-Te duc acasa? Probabil Christian e ingrijorat!
-Nu, Christian nu e acasa, e la iubita lui eu... nu vreau acasa.
-Bine, atunci ce zici sa mergem sa bem un ceai si tu sa-mi spui ce s-a intamplat?(am aprobat apoi Daniel a condus cateva minute pana in fata unei ceainarii superbe)
-Nu am mai aici pana acum.
- E nouă, e deschisa recent. Un colaborator al tatei i-a facut cadou iubitei sale locul asta. Tipa e o ingrata, habar n-are cum sa-l conduca dar, are o echipa de marcheting formidabila!
- Ce pot face oamenii cu bani!(am spus eu cu dispreţ. Uram oamenii care aveau bani multi si puteau avea orice dar nu stiau sa aprecieze!)
-Haide! Se face racoare. Poate o sa avem un Carciun alb!
-Poate, am spus in timp ce intram in ceainarie. Micuta si gratioasa, in tente de crem si roz pal, cu mese rotunde, vintage cu un aer burghez.
-E frumos, nu-i asa?(ma intreaba Daniel in timp ce ma conduce spre o masa, aproape de geam pentru a putea privii cerul si agolmeratia orasului)
-E superb. Locul asta e asa de... de waw!!
Ne-am asezat la masa, eu mi-am comandat un ceai negru si o briosa cu ciocolata amaruie iar Daniel o ceasca de ceai de rodie si o briosa cu vanilie.
-Iti multumesc ca ai venit cand te-am sunat. Nu stiam pe cine altcineva sa sun, pe Christian nu voiam sa-l deranjez.
-Ma bucur ca m-ai sunat pe mine. Ma bucur ca te-ai gandit la mine cand ai avut nevoie.(spune si imi zambeste cu caldura)
-Eu, imi pare rau daca te-am deranjat!
-Nici gand. Spune-mi ce s-a intamplat!
Am inceput sa-i vorbesc despre cele intamplate cu sora lui Nate si modul nostru de a oferi sprijin si consolare.
-Ma simt ca o femeie usoara. Mi-am tras-o cu el, in casa parintilor lui cu o sora pe moarte fara sa ma gandesc de doua ori.
-Haide, o greseala ca aia nu se face de una singura. A consimtit si el apropierea dintre voi.
-Da, dar eu puteam sa-l opresc si nu am vrut.
- Asta pentru ca simti ceva pentru el. Ce ati facut voi e ceva normal. Nu in circumstantele alea dar tot normal e.
-Stiu, dar tot am mustrari de constiinta. E vorba ca l-am iertat prea usor si ca i-am cedat intr-un moment de slabiciune. Eu... eu nu sunt asa!
-Eu stiu asta, tu stii asta iar daca el o sa creada asta ,e un dobitoc! Acum calmeazate si hai sa vorbim despre lucruri mai frumoase, ce faci de Craciun?
-Nu stiu, de obicei mergeam in Philly la parintii lui Christian dar, acum ca e aici probabil ca, o sa-l facem aici. Tu? Pleci in Aspen cu familia?
-Asa se pare, tata si bunicul tin mult la traditia asta desi, acum e foarte plictisitor. Tot ce aud e "Daniel renunta la aiureala aia cu plante si preia afacerile familiei!"
-Imi pare rau ca ai tai nu inteleg pasiunea ta!
-Da, dar partea buna e ca, anul acesta nu ne vom petrece revelionul acolo.
-Nu?(am intrebat eu curioasa)
-Nu, tata organizeaza o gala caritabila si apoi o petrecere la Bass Hotel.
-Poi macar familia ta bogata se gandeste si la cei saraci. Pentru ce strangeti bani?
-Pentru clinica de boli mintale de pe strada Luft.
Mi-a căzut faţa. Familia lui Daniel doneaza bani pentru clinica unde tata este internat. Daniel aproape ca imi trateaza tatal, in mod indirect!
-Asta e... dragut din partea voastra!(am spus eu cu vocea sugrumata)
-Nu, nu doar ca ma gandeam la Craciun si... uită!
-Apropo, ai planuri pentru revelion? Adica, te gandesti sa faci ceva anume?
-Daniel, nu stiu nici ce fac de Craciun si tu ma intrebi de revelion?
-Atunci sa nu-ti faci! Adica, vrei sa vi cu mine la gala tatalui meu?
-Eu, Daniel serios ca as vrea dar... Eu nu fac parte din lumea aia, nu am cu ce sa ma imbrac si... nu stiu Daniel.
-Imbracamintea sa fie cea mai mica problema a ta. Nici eu nu-i suport pe oamenii aia si nu ma integrez. De aia vreau sa vi tu cu mine, sa nu ma simt singur. Te rog, accepta!
-Bine, o fac pentru ca ai spus ca nu-i suporti pe oamenii aia!
-Multumesc, m-ai salvat!(m-a luat de mana si mi-a zambit dragastos. Cum poate fi asa de frumos si eu sa nu-l observ pana acum?!)
Ne-am terminat briosele si ceaiul apoi am pornit pe jos pana la apartamentul meu. Era o zi tare noroasa, speram sa ninga ca sa putem sa ne plimbam pe ninsoare. Am vorbit banalitati, despre muzica, filme si scriitori. Era chiar linistitor sa am o astfel de conversatie cu altcineva inafara de Christian. M-am simtit bine si, aproape am uitat de inceputul dezastruos al diminetii mele daca el nu ma lovea din plin. In fata complexului de apartamente era un Nate care isi freca mâinile cu anxietatr. Parea ca sta se ceva timp. Cand ma vede, fata lui se lumineaza dar se intuneca brus cand il vede pe Daniel. Acum, era nervos!
-Nate, ce cauti tu aici?(am intrebat incercand sa fav conversatie inainte ca el sa tipe)
-Eu, dimineata nu mai erai. De ce ai plecat?
-Nate, ceea ce noi am facut nu a fost bine. Sora ta e pe moarte si noi ne-o tragem in casa parintilor tai.(Am tipat eu enervata de lejeritatea cu care el se comporta)
-Da Tamara, Natalia e bolnava nu eu. Nu pot muri odata cu ea. Tu mi-ai spus ca eu nu am murit cu Jessica dar vrei sa mor odata cu Naty. Ce fel de sfat e si asta?(ţipa la mine, intr-un fel avea dreptate)
-Da, Jessica iubita ta, nu sora ta. Trebuie sa-ti acorzi timp cu ea si sa te vindeci.
-Pe naiba! Spune adevarul, te-ai simtit vinovata ca eu te-am facut sa simti ce maimutoiul asta nu te-a facut niciodata!(tipa cu dispret aratand spre Daniel)
-Să nu intrăznesti! Să nu intraznesti sa vorbesti asa despre Daniel! Pot accepta ca ma consideri atat de usoara incat sa plec din patul tau in patul lui, dar nu te las sa vorbesti asa despre Daniel! Ma simteam vinovata de usurinta cu care noi ne-am, ne-am si nu voiam sa dau ochii cu tine si sora ta. Si acum imi vine sa intru in pamant de rusine!
-Termina sa te mai invinovatesti! Ce s-a intamplat intre noi e normal. Asta fac oamenii cand se plac!(avea o privire mai blanda acum. Dar ochii lui puteau sa prinda imaginea iadului in orice moment)
- O fac, dar nu in astfel de circumstante!
-Hai sa vorbim despre asta. Doar, intra in apartamentul tau, fara maimutoiul asta si discutam!(Nu! Nu puteam intra in apartament! Daca intram doar noi doi, sigur nu se termina cu o simpla discutie!)
-Nu! Lasa-mi putin spatiu, hai sa ne rezumam la a fi prieteni o vreme si, te rog nu mai tipa si nu mai vorbii asa!(am spsu cu vocea spartă. Sfanta Nutella nu ma lasa sa cedez in fata lui!)
-Pauză? Timp de gandire? Pentru ce? Sa poti alege intre mine si ăsta?(ochii lui iar scanteiau apocaliptic)
-Prietene, daca ar fi nevoie sa aleaga nu ar mai avea nevoie de timp. Eu as fi ales dar nu. Ti-am spus sa ii acorzi o pauza. E o schimbare in viata ei. Tu esti o schimbare in viata ei!(Incerca sa-i explice Daniel cu calm. Asta e clar interventia divina. Il priveam cu cata diplomatie incerca sa-i vorbeasca lui Nate care, era pe cale sa se transforme intr-un taur iar Daniel sa fie drapelul rosu)
-Uite, nu stiu de ce esti asa sigur pe tine ca tu a fi alegerea. Dar pleaca si lasa-ma sa vorbesc cu IUBITA MEA!(tuna nervos Nate, accentuand ultimele cuvinte, prinzandu-ma de incheitura cu o smucitura puternica apoi, incercand sa ma fac sa merg cu el spre apartament)
-NU! Nate nu face asta. EU nu sunt iubita ta si nici nu imi doresc sa vorbesc cu tine, nu acum. Nu mai incerca sa ma controlezi. Te rog, nu-mi demonstra ca, daca ar fi cazul Daniel ar fi alegerea corecta. Nu ma forta sa te privesc a doua oara. M-ar distruge sa vad ca m-am inselat in privinta ta!(am spus eu, tragandu-mi incheietura din mana lui, luandu-l de mana pe Daniel si intrant in apartament!)
-Tamara! Stai!(tipa Nate in urma noatra)
-Nu! Nu o face!(am spus eu, in incheierea discutiei si inchizand usa in urma mea si a lui Daniel!)