Complicated

I'll try

-Eu....
-Ea nu are de ce sa-ti dea tie explicatii!(mârâie nervos Daniel in spatele meu. Imi da geanta apoi ma prinde de incheietura si ma trage dupa el pana in fata unui SUV negru)
-Asa, pleaca cu el. Demontreaza-mi ca nu esti cu el. Bine jucat Tamara!(tipa deznadajduit Nate in urma noastra)
Am urcat in masina, Daniel mi-a prins centura apoi a lovit nervos volanul!
-Firar sa fie. Nu-l mai lasa sa te joace pe degete. Nu-l mai lasa sa tipe la tine. Nu esti catelul lui! Nu te mai injosi!(replica nervos Daniel)
-Imi pare rau!(am scancit eu)
-De ce iti pare rau? Tu nu ai facut nimic.(s-a calmat iar ochii lui erau acum de un albastru curat, plini de compasiune)
-Eu, te-ai enervat. Nu voiam sa te las in biblioteca dar... nu m-am putut abtine!
-Nu m-am enervat pe tine. Iarta-ma ca am tipat. M-am enervat pe el. Eu, nu-mi place cand se comporta urat cu tine.(ma prinde de mana si ma priveste dragastos)
-Nu o sa-l mai las!
-Promiti?
-Promit!(am spus in timp ce ii zambeam. S-a apropiat de mine si m-a pupat pe obraz)
Daniel nu a mai zis nimic tot drumul. Am mers intr-o tacere oarecum stanjenitoare. M-a lasat in fata apartamentului meu apoi a plecat. Fara sa zica nimic, a plecat.
Am ramas oarecum stupefiata de reactiile lui. Rece-cald, rece-cald! Ahh,ma deruteaza asa tare.
Eram in camera mea, cuibarita in pat la caldura. Eram din nou singura, Christian era plecat. Ascultam la ipod-ul meu Lana si Sam Smith. Cand am vazut ca telefonul meu lumineaza haotic. M-am ridicat si l-am deschis. Aveam un mesaj de la Daniel:
"Imi pare rau de comportamentul meu. Nu trebuia sa reactionez asa. Imi pare rau ca ne-am despartit asa de rece. Promit sa iti scriu din Aspen. Te rog, nu fi suparata pe mine. Sper ca nu o sa te razgandesti in privinta revelionului. Te pup si astept sa-mi raspunzi"
Nu eram sigura daca sa-i raspund sau nu dar... si eu am mai avut zile proaste, nu il pot judeca pentru ca a avut si el.
"E ok. Nu m-am suparat. Am fost surprinsa dar nu m-am suparat. Toti avem zile proaste. Nici gand, revelionul e stabilit! Nici nu se punea problema ca noi sa nu vorbim cat tu esti plecat. O sa-mi lipsesti. Te pup!"
I-am trimis mesajul si m-am pus inapoi in pat. Zambeam ca o tâmpă, firar!
Mai era o saptamana pana la revelion, eu si Christian nu stiam ce facem de Craciun. In trecut, obisnuiam sa merg in Philly, acasa la Christian dar acum ca el e aici. Nu stiu, nu vreau sa plec fara el desi, Pam mi-e ca o mama.
-Christian ce o sa facem de Craciun? Eu, stii tu. Mi-ar placea sa mergem in Philly dar daca tu si Cho aveti planuri...
-Nu avem planuri. Cho nu sarbatoreste Craciunul. In plus si mie mi-e dor de mama.
-Si o sa fi capabil sa te bucuri se Craciun, singur, in Philly fara stii tu cine?(am intrebat eu suspicioasa, referindu-ma la fosta lui logodnica. Nu-mi amitesc sa fi lipsit de la masa de Craciun in ultimii 5 ani)
-O sa fiu bine! Ea e trecutul. Acum am un prezent si un viitor in Brooklyn! Trebuie sa trec peste amintirea ei, nu o pot evita pe mama si pe prietenii mei din Philly.
-Ma bucur ca esti curajos. Atunci hai, sa ne facem bagajele!
Ne-am facut bagajele, ne-am asigurat ca lasam casa in regula si am pornit chiar in aceea seara spre Philly. Urma sa-i facem o surpriza lui Pam de dimineata si astfel o ajutam putin si la pregatiri.
A fost un drum obositor si luuuung. Am facut cu schimbul conducanf atat eu cat si Christian. Am reusit, in timp ce Christian dormea sa vorbesc la telefon cu Daniel. Imi povestea despre cat de frumos e Aspen-ul in aceasta perioada, cum trebuie sa-l vizitam si impreuna dar si cat de plictisitor e sa fi inconjurat de o familei plina de CEO iar el sa fie speolog! Eu, i-am spus ca sunt in drum spre Philly. A luat-o razna cand i-am spus ca conduc pe timp de noapte in timpce vorbesc la telefon. Ahh, toata lumea ma trateaza ca pe un copil.
La ora 12 parcam Impala in curtea din fata a duplexului familiei Pine. Arata neschimbat! Pam a avut un aproape atac de cord cand ne-a vazut pe amandoi in pragul usii. A trecut repede de la extaz la agonie. Ny am apucat sa ne instalam bine ca Pam a si inceput sa ne imparta sarcini. Luminite, brad, mancare, cadouri, felicitari si muuuuulta curatenie.
Aveam o saptamana buna, mereu ma simteam ca o fiica a familiei cand veneam acasa la Christian. Vorbeam zilnic cu Daniel pe skype si la telefon. Eram pentru el gura de aer de la toate discutiile despre firme si mosteniri. Si el ma binedispune mereu. Intr-o seara i-am spus chiar ca astept cu nerabdare zilnic sa vorbim. Am fost asa de rusinata. Apoi cu o seara inainte sa plec din Philly, Daniel imi spune ceva ce nu ma asteptam.
-Crezi ca intre noi ar putea fi vreodata ceva mai mult?(ii simteam vocea tremuranda. Nu era sigur de intrebarea lui)
-Nu stiu. Poate. Avem multe lucruri in comun!
-Dar tu, ai putea sa ma privesti mai mult decat pe un prieten?
-Poate!(am spus eu nesigura. Cum era sa-i spun ca deja am inceput sa-l privesc diferit)
-O sa incerci ca de la revelion sa ma privesti altfel?
-O sa incerc!( de ce am zis asta? Idioata, idioată. Ii dai sanse si lui. O sa-i frangi inima ca si lui Nate. Am vorbit fara sa gandesc. )
-Okay!(a spus el cu o voce ragusita si incredibil de sexi. )
-Okay!(am spus eu timida si nesigura de ceea ce ar trebui sa zic)
-Noapte buna. Pupici, sa ma visezi!( acum lungea cuvintele intr-un mod sexi, cu vocea ragusita. Eram excitata de la o simpla conversatie.)
-Aham, noapte buna!(am inghitit in sec. Chinuindu-ma sa inchid telefonul inainte sa mai zic si altceva. Ceva ce ar strica tot)