Complicated

I won't let you fall

Nu, nu, nu! Continuam sa repet la nesfârsit. Nu se poate. Daniel nu poate sa o lase insarcinata pe fata aia. E imposibil, nici nu se poate casatorii. Facultatea, cariera, tot ceea ce viseaza. Nu se poate, nu poate fi adevarat. In plus, nu o iubeste pe Blair. A spus ca ii uraste pe toti bogatașii aceeia plini de fiţe. De ce m-ar fi minţit ca mă iubeste? Am simitit cum lacrimi incep sa-mi șiroiasca pe obraz. Ce naiba? De ce ma afecteaza? Nate e cel important, mi-am spus si m-am indreptat spre dulăpiorul cu medicamente din baie. Am luat un somnifer si m-am pus inapoi in pat. Trebuie sa dorm. Mai am doar o zi si incepe din nou scoala.
-Haide, leneșă ce esti. Trezirea, am facut ceai!(l-am auzit pe Christian in timp ce mă zgâlţâia să mă trezesc)
-Pleaca! Mi-e somn!(a miorlăit somnoroasa)
-Haide, vreau sa petrecem ziua asta impreuna. Te rog, mi-e dor de tine!
-Off, fie. Vin in 15 minute!(am cedat insistentelor lui, in plus si eu voiam sa vorbesc cu el)
-Sa fie 10(a spus si l-am auzit iesind din camera)
M-am ridicat lenesa din pat, am facut un duș si mi-am luat hainele de alergat. Stiu ce inseamna pentru Christian zi impreuna. Un mic concurs prin parcul central, la care mă bate cu lejeritate apoi, micul dejun impreuna. Urmat de un maraton de filme si pranzul adus de baiatul cu pizza. Pierdut vremea prin casa si la cina probabil mă imbraca frumos, si ma convinge sa iesim la cina in oras pentru a face oamenii sa creada ca suntem impreuna! Tipic, dar imi place rutina asta!
Am facut tot ce eram sigura ca vom face. Desi stiam ca Nate inca are nevoie de mine, i-am respins toate apelurile. Azi era ziua mea cu Christian si atat. Am ajus acasa la ora 11, nu am pierdut timpul. M-am dus la somn, maine era prima zi de scoala. Nu voiam să întârzii.
M-am trezit dimineata relativ odihnită. Mi-am facut un ceai, mi-am luat repede laptopul si cheile de la Impala, si pe cai. Am intrat in clasa, aveam prima ora cu doamna M. Super! M-am asezat in ultima banca, mai erau doar doua locuri libere, nu am apucat sa ma uit prin clasa sa vad cine lipseste deoarece am observat ca cineva s-a asezat langa mine. colegul meu de banca este chiar Daniel. Parea obosit, oare si-a petrecut noaptea cu Blair? Ipocritul!
-Buna ziua elevi, vreau sa vă lăsati proiectele pe catedra.(ne-a informat domana M. Cacat, proiectul meu si a lui Daniel nu e gata, urma sa-l terminam dupa revelion)
-Daniel, noi nu avem proiect!(i-am șoptit alarmata lui Daniel)
-Avem dar nu datorita tie!(mi-a spus arţăgos, scoţând din servieta lui proiectul nostru.)
-Dar cum? E incomplet!
-Nu, nu e. L-am facut eu singur pentru ca inca imi doresc sa fiu sef de promotie spre deosebire de tine.(mi-a aruncat el suparat vorbele apoi s-a ridicat si a asezat si proiectul nostru langa celelalte pe catedra)
-Ce vrea să însemne asta?(i-am spus cand s-a asezat din nou in banca)
-Uite Tamara, eu vreau sa fiu atent. Daca ai alte planuri nu ma implica in ele. Daca vrei sa vorbim, o sa-mi fac timp dupa ore.(mi-a spus autoritar apoi si-a facut de lucru pe laptopul lui in timp ce doamna Morgan ne vorbea despre o lectie noua. Chiar trebuia sa vorbim dupa ore!)
Cele trei ore de curs au trecut chinuitor de greu in timp ce eu imi tot puneam intrebari legate de atitudinea lui Daniel. Clopotelul a sunat iar eu m-am grabit sa-mi strang lucrurile pentru a nu-l rata pe Daniel care iesise val-vârtej din clasa.
-Hei, asteapta! Ai spus ca vorbim!(am tipat in urma lui cand iesea in curtea din spate)
-Am spus ca o sa-mi fac timp. M-am răzândit!(mi-a spus aruncadu-mi o privire nonșalanta)
-De ce te comporti asa cu mine? Vreau sa vorbim, ce s-a intamplat in seara de revelion...
-Ce s-a întamplat, nu mai conteaza.(m-a intrerupt nervos in timp ce se apropia de mine)
-Dar Daniel... eu...
-Tu ce Tamara? Iti pare rau ca m-ai umilit, lasandu-ma singur? Iti pare rau ca ai plecat fara sa dai niciun semn de viata pentru urmatoarea saptamana? E ok, si mie imi pare rau de multe chestii. Nu e necesar sa te scuzi, stiu inimii nu-i poti da ordine!(mi-a spus deznădăjduit. Parea ranit)
-Te-am umilit? Nu pareai umilit cand paraseai in zori petrecerea cu domnisoara Waldorf, si nici in urmatoarea saptamana cand pe mana ei a aparut un inel, nu pareai umilit.
-Nu ca ar fi treaba ta dar, Blair mi-a salvat fundul de la umilinta de a parasi singur petrecerea si mi-a fost un real ajutor spre deosebire de tine.
-Daca ti-am provocat asa mult rău, de ce ai facut proiectul? De ce nu ai zis ca e doar proiectul tau? De ce mi-ai trecut si mie numele? In fond era sansa ta domnul Harries sa te asiguri ca titlul de sef de promotie e al tau.(i-am spus suparata deoarece ma acuza ca aproape se facuse de rusine din cauza mea)
-De aia Tamara! De aia!
-Asta nu e un motiv. Am sa-i marturisesc doamnei M. ca nu e proiectul meu.
-Nu te las sa faci asta!(mi-a spus Daniel pe un ton autoritar)
-De ce?(am intrebat eu sifdatoare)
-Pentru ca te iubesc si nu te las sa cazi. Pentru ca nu vreau sa castig daca asta inseamna ca tu pierzi! Vreau sa castigam impreuna iar daca nu se poate, atunci, la naiba. Nu imi pasa ce pierd daca tu esti fericita!(mi-a spus apoi a plecat. Am ramas fara cuvinte, incapabila sa ma mai misc. Cand a devenit viata mea asa de complicata?)
Nu pot sa cred ca Daniel ma iubeste. Dumnezeule nu pot sa cred ca am fost atat de egoista incat nici macar nu l-am intrebat de nuntă. Am iesit din cladirea universitatii si m-am urcat in masina. Mi-am inchis telefonul si m-am dus la gradina botanica. Trebuia sa ajung la locul meu secret pentru a ma putea gandi la ultimele luni din viata mea.
Eram atat de prinsa in ganduri incat am fost aproape sa trec pe langa gradina. Am parcat masina si m-am dus spre cel mai indepartat colt al Gradinii. Acolo se afla o băncuta, ascunsa de tufele de trandafiri. M-am asezat pe ea si am inceput sa plang, gandindu-ma la cat de mult s-a schimbat viata mea in ultima perioada. Plangeam atat de tare incat nici nu am sesizat ca cineva s-a asezat langa mine. Era...