Complicated

The begining

Ma apropi de el, atat de aproape pentru a incheia pactul cand in camera intra un uragan blond si colorat tipand:
          - Nate!! O Dumnezeule, Nate! Am aflat ca ai avut un accident, ca o zanatica a dat cu masina peste tine. Dumnezeule cum isi iau oamenii astia permisele? Dar lasa asta, cum te simiti tu? M-am speriat asa de tare cand am auzit! (Fata parea foarte afectata, de accidentul lui. Atat de afectata ca nici nu ma observase. A trebuit sa privesc socata scena de indragositi si sa ma abtin din a vomita micul dejun.Cand ma observa reactia ei nu e tocmai vesela. Probabil vazuse scena prea intima dintre mine si iubitul ei. Firar!!)

           -Tu cine esti si ce cauti aici?( ma intreaba ea cu o privire furioasa)

           -Buna, sunt zanatica! Ma asigur ca iubitelul tau nu moare. Apropo mi-am luat carnetul cu soferul lui Obama, stai calma chiar intentionasem sa-l calc.( Dupa marturisirea mea, fata ei era impietrita. Ar fi fost mai bine sa plec pentru a nu intra in si mai multe belele)

           -Spune-mi ca glumesti! Nate de ce vrea bucatica asta de sparanghel sa te calce? Dumnezeule fata, esti asa de slaba. Ia un cupon, cumpara-ti si tu ceva de mancare!(Ma uit la ea stupefiata. Stai ce zicea ea aici, pe cine face ea bucatica de sparanghel? Nu, nu-mi pasa ce zice. Sa ies cat mai pot din salon.)

  Ma uit la Nate si ii zambesc fals apoi ma intorc teatral cu spatele si ma indrept spre usa cand vocea lui ma opreste:
    -Deci, ramane stabilit? Barul lui Giovanni de pe Red Street, peste o luna si sa fie ora 4? Si eu te pup bucatica de sparanghel!( Ma intorc spre doar ca sa-i vad zambetul ironic. La naiba si-a batut joc de mine. Sa crezi tu ca ne vedem acolo, imi spun eu in minte si ies pe usa.)

   Nu m-am dus acasa desi mi-ar fi prins bine o cana de ceai negru, m-am dus la universitate. Doamna M probabil stia de absenta mea de la Gradina Botanica si ma astepta cu o explicatie. Dupa 20 de minute de condus am parcat Impala, micuta mea suferise si ea niste rani. Acum va avea nevoie de ceva timp pentru recuperare. Minunat, imi spun eu in timp ce ma indreptam spre laboratorul de biologie unde cum presupusem doamna M corecta niste lucrari de la cealalta echipa de cercetare. Imi dreg vocea si bat la usa.
       -Buna ziua doamna Morgan! Pot sa intru?Imi facem sa ca da apoi arata spre banca din fata catedrei. Ma asez si astept critica in schimb aud o voce blanda :
        -Tamara, stiu ca iti doresti sa se termine toata treaba asta cu universitatea. Stiu ca nu ne placi, pe noi, pe profesori si nici pe colegii tai dar scumpo e in joc viitorul tau. Nu-ti doreai sa-l lasi pe Daniel fara onoarea de a fi sef de promotie? Ce s-a schimbat scumpo? De ce nu ai fost alaturi de echipa ta de cercetare?( Imi spune privindu-ma aproape compatimitoare)

       -Doamna Morgan, inca imi doresc cele spuse de dumnavoastra doar ca azi am avut cea mai groaznica zi de la moartea mamei. In drum spre Gradina Botanica, in timp ce ma certam cu Daniel la telefon am lovit pe cineva cu masina. Nu l-am putut lasa in mijlocul drumului la fel cum nu l-am putut lasa nici la spital pana nu puteam vorbii cu el. Va rog doamna, trebuie sa intelegeti si sa-mi mai acordati o sansa sa fac proiectul!
        -Uite Tamara, inteleg si imi pare rau ca ai trecut prin asta dar nu pot sa iti acord alte sanse, ar parea ca te favorizez. Luni, la ora noastra, o sa le spui si colegilor tai ceea ce mi-ai spus si mie iar apoi o sa supunem la vot. Daca ei isi vor dorii ca tu sa mai ai o sansa sa-ti refaci proiectul o vei avea daca nu, imi pare rau.

      -Bine doamna, va multumesc frumos. Pot sa plec acum?(imi face semn cu capul si eu parasesc sala)

     M-am dus direct acasa, era prea tarziu sa mai caut un service pentru micuta mea asa ca am lasat asta pe maine. Ajunsa in modestul meu apartament, in care locuiesc singura de cand mama a murit din cauza unei plante exotice, imi pregatesc o cana cu ceai apoi ma asez in fata geamului. Incercam sa-mi limpezesc mintea. Nu sunt o persoana care plange din orice, defapt de la moartea mamei am jurat sa nu mai plang decat atunci acnd ceva grav se va intampla. Era asta ceva grav oare? Incercam sa-mi abat gandurile de la ziua de luni, cand colegii si Daniel imi vor decide viitorul. Incercam sa nu ma gandesc la ziua de azi cand aproape am omorat un om. Inca ce om! Ma tot gandesc la ochii verzi ai lui Nate si nu pot sa nu ma intreb cum pot privii acei ochi atunci cand nu sunt bolnavi. Ma intreb cat de sexi suna vocea lui atunci cand nu e torturata de durere. De ce ma inteb toate astea? Ce-mi faci tu mie Nate? Nici macar nu-ti stiu tot numele si am ajuns sa-mi pun intrebari existentiale.