Complicated

Love or go?

        -Poi nu sunt multe de spus despre viata mea. Studiez la Universitatea din Brooklyn, plantele exotice si schimbarile climatice. Locuiesc singura de ceva vreme si imi doresc sa am propriul laborator de cercetare.(spun in timp ce ne asezam la masa)
         -Foarte frumos, si părinţii tai sunt de acord cu asta?(intrebarea tatalui lui Nate m-a prins cu garda jos. Iar o sa fiu fata cu tata nebun)
          -Ăăă, mama a murit cand eu aveam 15 ani iar tata, poi el e bolnav. (Spune cat mai putine, nu intra in detalii)
          -Imi pare rau scumpo!(imi spune doamna Fitz in timp ce imi strangea mana cu caldura)
        Am continuat masa in liniste, doamna Fitz gatea foarte bine defapt, chiar am insistat sa-mi dea reteta ei de rulada. A fost foarte incantata de interesul meu pentru bucatarie. Cand am terminat, m-am oferit sa ajut la strangerea mesei.
         -Oo, nu scumpo. Tu esti musafirul, doar stai cat mai comod in timp ce eu fac ceai pentru toata lumea.
         -Nici gand, vreau sa va ajut.
      Doamna Fitz a apropat fara alte comentarii. Cand am ajuns in bucatarie m-am oferit sa fac eu ceaiul.  Ma simteam mai bine daca puteam ajuta. Doamna Fitz se asezase intre timp si ma privea in timp ce calibram gustul ceaiului.
          -Esti prietena perfecta pentru fiul meu!(imi spune doamna Fitz in timp ce ma privea cu caldura?
           -Va multumesc doamna Fitz doar ca... eu si Nate nu suntem impreuna!(am spus eu, simtind cum rosesc)
           - Atunci ar trebuii!
           - Sunt sigur ca Nate are pe altcineva mai bun doamna Fitz. (Am inceput sa pun ceaiul pe o tava si ma indreptam spre sufragerie)
           -Spune-mi Sandy! Nu sunt chiar asa batrana si mereu am impresia ca vorbesti cu soacra mea, ea era doamna Fitz.(zambeste ironic iar eu aprop. Pare o persoana tare draguta, sunt sigura ca ea si mama s-ar fi inteles minunat)
       Am mai stat putin in sufragerie, savurandu-ne ceaiul apoi a venit timpul sa plec. I-am imbratisat pe parintii lui Daniel, Sandy mi-a spus ca trebuie neaparat sa mai revin, pana si Naty m-a salutat politicos apoi am plecat impreuna cu Nate.
          -Parintii tai sunt minunati!(i-am spus lui Nate in timp ce-l priveam)
           -Asa e, ai facut o impresie buna. Mama pare topita dupa tine.
            -Si eu o plac foarte mult, e amuzant cum crede ca noi suntem impreuna.(am spus zambind cu gandul la converatia dintre mine si Sandy)
             -Poi, poate ar trebui sa fim!(oo nu, nu face asta. Nu ma provoca sa ne ruinez seara. Doar amana momentul pana e prea tarziu. Mai e putin. O curba si sunt acasa)
             -Si tatal tau e tare dragut!(am incercat sa schimb subiectul)
             -Nu schimba subiectul Tamara. De ce nu am putea fi impreuna?(eram in fata complexului. Puteam intra fara sa-i raspund)
              -Te rog Nate doar... nu ne strica seara!(il imploram din priviri sa nu continue dar, zadarnic)
              -La naiba Tamara, mi-ai promis ca-mi dai o sansa. Ce s-a schimbat de atunci. Firar am facut tot posibilul sa ma apropii de tine dar tu, faci tot posibilul sa ma ocolesti.(era nervos si tipa. Daca ar fi sa aiba o superputere atunci, in acel moment, el arunca cu sageti de foc din ochi)
               -Te rog Nate! Doar nu insista!(aveam ochii inlacrimati, Doamne, fă să se opreasca)
               -Sa nu insist? Cred ca glumesti. Nu inteleg ce-i cu tine! Spui ca tu nu poti fi fericita ca ai prea multi demoni si cand apare o persoana dispusa sa riste tu... tu o respingi! (Acum imi strangea foarte tare incheietura, indemnandu-ma sa-i raspund. Nu voiam)
             -Nate, te rog. Ma doare mana. Te rog!(acum plangeam, niciodata nu s-a mai comportat asa cu mine)
             -Te doare? Si pe mine ma doare!(tipa si imi trage cu putere mana spre pietul lui) Si pe mine ma doare Tamara!
      Am scancit din cauza socului dar si a reactiei lui. Nu stiam ce sa-i mai zic. Nu-l recunosteam pe barbatul din fata mea. Am auzit o bufnitura puternica si de pe usa complexului apare Christian, fierband de nervi tinand in mana o bâtă de baseball. De unde naiba o are?
          -Ia mana de pe Tamara sau jur ca nu o sa mai stai pe scaun o perioada luuuuuungă!(tuna Christian nervos in timp ce il impunge in piept cu bâta de baseball)
            -Uite prietene nu e treaba ta. Doar lasa-ne sa ne terminam discutia. Nu se intampla nimic!(incerca Nate sa linisteasca momentul dar, fara sa riste prea mult se ideparteaza)
            -NOI NU SUNTEM PRIETENI!(tuna amenintator Christian apoi se intoarce spre mine cu o privire ingrijorată)
             -Esti bine briosel? Daca ratonul asta ti-a facut ceva, iti jur ca o sa regrete ziua in care a aflat ca nu e ranit grav si isi va dorii sa fii murit atunci cand l-ai călcat!(mi-a strans umerii protector, privindu-ma in ochi. Astepta un semn pentru a putea sarii la gatul lui Nate)
             -Nu Christian. Sunt bine doar vreau sa fac o baie fierbinte si sa ma pun in pat. (Am spus cu o voce pierita)
              -Bine, sa mergem! Iar tu, "prietene", nu o cauti, nu o suni si nu-i trimiti cadouri. O lasi in pace pana cand ea va decide ca vrea sa-ti vorbeasca. Ne-am inteles?!(ura din cuvintele lui Christian m-a cutremurat. Simtind asta si crezand ca am reactionat asa din  cauza frigului, mi-a pus geaca sa pe umeri si mi-a facut loc spre intrarea in complex)
         -Tamara, tu decizi! Tu ma cunosti nu Christian!(a strigat in urma mea descumpanit Nate. Am decis sa nu-i raspund. Am continuat, eram aproape sa intru in complex cand vocea lui Nate m-a oprit din nou)
          Tamara, alege! Alegi sa iubesti sau pleci? Viata ta, a mea si a noastra depinde de ceea ce o sa spui tu mai departe! Ce vrei? Iubesti sau pleci?(cuvintele lui m-au facut sa ma opresc. Eram descumpanita. Acum. In acel moment il puteam pierde sau puteam sa traiesc din nou. Eu decideam. Eram pregatita sa ma intorc. Apoi mi-am regandiy optiunile si tot ceea ce-mi doresc eu defapt si m-am decis!)