Complicated

To soon

Ne-am sarutat pana cand am ramas fara aer. Nu stiu de ce dar, mereu am impresia ca toate discutiile noastre ar trebui sa se termine asa, sarutandu-ne! Parca amandoi asteptam sa terminam dicutiile doar pentru a ne săruta.
-Hei, usor tigrule. Nu am venit aici pentru asta. Amandoi stim deja asta. Am venit sa ne cunoastem.(spune cu un aer jucaus)
-Bine. (Spun si ma ridic din bratele lui, afisand o faţa imbufnata. Eram ca un copil care ramane fara jucaria preferata)
-E randul meu. Ai spus ca te-ai decis sa mergi la Universitate pentru a gasi un antidot pentru otrava plantelor exotice dupa ce mama ta a murit datorita uneia. Daca nu se intampla asta. Ce ar fi studiat acuma micuta Tamara?
-Daca visele mele din copilarie ar fi prins viata, as fi studiat teatrul, actoria. Mi-a placut sa fiu in centrul atentiei, in fata oamenilor care sa-mi strige numele. Acum nu sunt sigura ca-mi mai doresc asta.(aveam un aer oarecum trist. Normal ca nu-mi mai doresc asta deoarece, acum fug de oameni. Mereu am impresia vorbesc pe la spatele meu" Ia uite, e fata fara mama si cu un tata nebun)
-De ce nu mai vrei asta? Esti frumoasa si carismatica, publicul te-ar adora iar bărbatii ar fi topiti dupa tine!
-Poate ca ar fi asa cum zici tu si poate ca sunt asa cum zici tu dar nu as putea sa ma descurc in viata cu asta. As fi tot timpul plecată. Stagiunile dureaza mult. In plus simt ca mama nu ar fi mandra de mine daca as face asta!( uneori imi trecea prin minte sa ma orientez spre actorie dar stiu ca mama si-ar dori sa ajut oamenii nu sa amuz bogătașii)
- Doar nu vorbesti serios Tamara? Ce parinte nu-si doreste fericirea copilului sau? Tu esti fericită cu alegrea ta?
-Nu conteaza! Nu intelegi, nu conteaza nimic altceva ,decat sa cinstesc memoria mamei. (M-am ridicat nervoasa de pe scaun si i-am intors spatele din dorinta de a nu-l lasa, sa-mi vada ochii inlacrimati)
-Imi pare rau ca am adus vorba de asta. Imi pare sincer rau Tamara! (Spune in timp ce ma ia in brate pe la spate. Mi-am sprijinit capul pe umarul lui o vreme, apoi m-am intors spre el)
-Nu e vina ta. E a mea!Eu... Inca nu pot sa vorbesc despre mama cu calm. Imi cer scuze ca am tipat la tine!
-E ok! Trebuie sa ma obisnuiesc cu demonii tai! O sa-i controlez si o sa te ajut sa treci peste moartea mamei tale. Iti promit!(spune si ma saruta tandru. Plin de promisiuni si sinceritate)
Nu stiu ce ora era cand am parasit Gradina Botanica dar, stiu ca am hotarat sa-mi arate apartamentul sau deoarece el, deja stie unde locuiesc. Din cate am inteles el locuia in partea de nord a cartierului. Din ce mi-a vorbit el, locuia singur, intr-un apartament a carui sufragerie fusese modificata in studio pentru a putea picta. Eram emotionata si nerabdatoare sa vad cum arata casa lui. Trebuia sa fie diferita! Pragamatica insa cu imaginatia unui pictor. Ma intrebam daca e ordonat sau daca o sa fie ca in filmele alea in care, o sa gasesc accidental lenjeria altei fete. Ar fi groaznic!
- Stiu la ce te gandesti, ai impresia ca fiind un pictor sunt mereu cu capul in alta parte si casa mea arata ca la circ. Sa sti ca nu e asa! Sunt, defapt, chiar ordonat.(spuse el razand. Normal ca stie ce gandesc, probabil a adus multe fete la el acasa si la fel de probabil majoritatea si-au pus aceisi intrebare)
-Nu, ma gandeam la cat de ingrijorat este Christian. Nu i-am spus ca raman asa mult.(L-am mintit dar nu puteam parea asa de necioplita incat sa-l consider dezordonat sau alte lucruri. Trebuia sa par ca ii acord prezumtia de nevinovatie)
-Sunt sigur ca e bine, stie ca esti cu mine. Ar trebui sa-i fie indeajuns pentru a putea dormi linistit.
-Poate ca da, totusi o sa-i scriu un mesaj.
Am ajuns in, probabil cea mai rau vazuta partea a cartierului. Tata imi spusese mereu ca nicio o persoana cu principii si educatie nu locuieste aici. Imi spuse clar sa evit zona asta. Poi, imi pare rau tati dar, se pare ca ai gresit. Locuiesc si oameni buni aici.
-Uite, stiu deja ca e foarte diferit de apartamentul tau, ceea ce o sa vezi aici. E mult mai modest si mai mic. E tot ce mi-am putut permite. (Il vedeam putin stanjenit. Probabil se gandea ca o sa-l judec in functie de apartamentul lui)
-Aici locuiesti tu. Sunt sigura ca arata minunata si ca e decorata si aranjata in stilul tau. Nu-mi pasa cat de mic sau modest e locul asta, e minunat pentru ca aici locuiesti tu!( am spus asta si l-am sarutat. Nu stiu de unde mi-au venit cuvintele alea, nu obisnuiesc sa vorbesc atat de siropos.)
-Esti minunata!(spune si imi face loc sa intr-un in apartament)
-Stiu, ii raspund razand.
Am intrat intr-un hol mic, care ducea spre sufrageria transformata in studio. Avea dreptate este ilegal de ordonat totul. Avea cateva sevalete goale, langa un perete erau asezate panze, unele goale iar in capatul indepartat al camerei era un tablou neterminat. Era al unei femei. Al unei femei incredibil de frumoasa. Cu ochii ca un ocean in mijlocul verii, parul blond si un ten luminos, semana cu o printesa. Avea o privire dragastoasa, il privea pe pictor cu aceiasi duiosie cu care, imi amintesc ca il privea mama pe tata. Dumnezeule, fata sigur era indragostita de el. Ma holbam efectiv la fata respectiva, la tablou mai exact. Nici nu am observat ca Nate aparuse cu o cana de ceai.
-Ea e Jessica!( imi spuse Nate in timp ce acoperea tabloul)
-E foarte frumoasa! De ce nu l-ai terminat?(Doamne fa sa fie sora sau verisoara lui. Orice dar nu o iubita care i-a frant inima si de amintirea careia voia sa scape. Nu pot suporta asta)
-Era, foarte frumoasa. A murit anul trecut. (Avea o mină trista, sigur a fost o legatura apropiata intre ei)
-Imi pare rau. Nu o sa intreb despre ea daca nu vrei sa vorbim.
-Nu e nimic de vorbit! Ea e moarta si nu se intoarce inapoi. Nu trebuie sa-mi bantuie prezentul!(imi spuse el deranjat de raspunsul meu. Aproape tipase la mine. Nu mai tipase la mine)
-Bine!(am spus la randul meu, rastindu-ma la el si am plecat sa vad si restul apartamentului)
M-a ajuns din urma, ceva mai calm cand ma uitam la cateva tablouri din ceea ce parea a fi camera lui. Erau fantastice! Picta imagini din natura intr-un mod foarte special. Era atent la fiecare detaliu, fiecare tablou incerca sa-ti spuna o poveste. Poate de asta era asa de bun si la facut portrete, pentru ca era atent la detalii.
- Imi pare rau ca am tipat la tine, nu trebuia sa reactionez asa!
-Nu, nu trebuia!(spun cu raceala)
-Mi-e foarte greu sa vorbesc despre ea. Nu l-am terminat nu doar pentru ca ea e moarta ci pentru ca nu am avut curaj sa mi-o imaginez. De fiecare data cand ma gandeam la ea, amintirea ei ma distrugea!
-Nu e treaba mea. E trecutul tau. Nu e necesar sa-mi vorbesti despre asta!(i-am spus in timp ce-l luam de mana. Era greu sa fi suparata pe el cand avea fata asta, de catel plouat)
-Nu, tu ai fost sincera cu mine. Si eu trebuie sa vorbesc despre demonii mei!
-Cine e ea sau mai exact, ce a fost ea pentru tine?
-Jessica a fost...