Bloody Moon

Prolog

~Dar mai intai, trebuie sa clarificam cate ceva~

1

. ©Toate drepturile sunt rezervate. Va rog nu reproduceti nicio parte din aceasta carte, deaorece am muncit la ea si am incercat sa vin cu idei cat mai originale si imi place sa cred ca am reusit.
2. Orice comentariu pe care il consider deplasat va fi sters. Accept critici si corectari la capitole dar atat timp cat sunt facute cu o limita. Daca treceti peste linie, nu o sa ma gandesc de 2 ori pana sa sterg comentariul.
3. Daca aveti intrebari sau pur si simplu vreti sa vorbim, simtiti-va liberi sa-mi dati un mesaj.
Cam atat. Lectura placuta.

BLOODY MOON: Prolog

Sigur va asteptati la o poveste iesita din comun, ceva ce nu auziti chiar in fiecare zi. Ei bine, sunt pe cale sa va spun ceva ce probabil ca nu o sa credeti ca este adevarat, nu ati fi primii care ma acuza ca am inventat totul. Dar nu sunt aici sa incerc sa va conving ca totul este real, sau... a fost. Sunt aici ca sa va introduc in poveste. Sa incepem cu cateva lucruri despre mine.

Ma numesc Evil Dark, am un nume foarte interesant, stiu, dar aveti rabdare, devine in ce in ce mai interesant, am 18 ani, par albastru care se deschide din ce in ce mai tare si ajunge la turcoaz, ochii sunt negrii-turcoaz-verde, din nastere amandoua, si sunt un varcolac. Dar la asta v-ati asteptat. Totusi, nu sunt orice varcolac. Sunt un Rogue, mai exact.

Cum am ajuns Rogue? Pai... e chiar interesant, de fapt. Haita in care eram eu era condusa de un Alpha renumit pentru cruzimea lui. Daca doar avea impresia ca il sfidezi, te omora sau te exila. Eu aveam 10 ani si ma jucam in zapada cu alti copii. Am aruncat un bulgare care a nimerit tinta gresita: Alpha. M-a exilat fara sa se gandeasca la faptul ca eram doar un copil. Parintii mei au incercat sa-mi ia apararea, dar au sfarsit morti.

Asa ca 5 ani din viata mea a trebuit sa ma descurc singura, in padure, mergand pe jos pana din padure la scoala si nu stiam daca a doua zi voi avea ce manca. Plus ca eram un rogue, deci trebuia mereu sa fiu atenta, sa nu fiu prinsa, sa nu ma atace cineva de la spate. Pana l-am intalnit pe Ethan. Pusesem amandoi ochii pe o caprioara si ne-am luat la intrecere sa vedem care o prinde. Tipic, caprioara a scapat, dar amandoi radeam. In acea zi am devenit prieteni. Am aflat ca el fusese exilat la varsta de 13 ani din cauza ca a incendiat din greseala casa Alpha-ului incercand sa faca gratar. Logic, nu s-a terminat bine si asa a fost exilat. Macar la el era o greseala mai mare... Oricum, nu am fost genul care sa atace haite sau altceva, desi am fost intrebati daca vrem sa ne alaturam altor Rogue, dar noi preferam asa.

Cert e ca, din cauza ca am ajuns Rogue la 10 ani si nu aveam pe nimeni langa mine, m-am maturizat mult mai repede si m-am antrenat foarte mult pentru a ma putea apara. Asa ca eram destul de cunoscuta atat de Rogue cat si de haite pentru faptul ca nu pierdeam niciodata indiferent despre ce ar fi fost vorba. Haitele spera sa nu ma aliez cu alti Rogue si sa-i atacam, iar Rogue vor exact opusul. Asa ca eu am ales calea de mijloc: am ramas cu Ethan  nu ne-a pasat de nimeni altcineva.

Dar, acum cativa ani, o anumita persoana mi-a dat toata viata peste cap. Probabil ca ar fi trebuit sa ma astept la fiecare lucru care s-a intamplat atunci, dar am fost luata prin surprindere. Nu eram pregatita, dar n-am avut de ales. Aiden Night, e timpul sa intelegi de ce am facut anumite alegeri.

Asa ca hai sa incepem, cu inceputul.