Bloody Moon

7.

Dupa ce mi-am spalat parul cu o tona de sampon pentru a scapa de sos, m-am schimbat cu o pereche de pantaloni scurti negri, un tricou alb si tenisi gri. Aiden a propus sa mergem putin sa alergam si eu am fost de acord. De cand am venit in haita, n-am mai facut alergari sau antrenamente.

Mi-am uscat rapid parul si apoi l-am descalcit, prinzandu-l intr-o coada de cal. Am coborat la parter unde ma astepta Aiden.

"Gata?" a intrebat.

"Nu, am coborat doar sa vad daca mai esti in viata."

Si-a dat ochii peste cap si a iesit afara. Am iesit dupa el si am mers normal pana unde incepeau copacii.

"De aici pana la prapastie." am spus.

"S-a facut."

Am pus amandoi un picior in fata celuilalt.

"3..." am inceput. "2...1, Start!"

Am pornit amandoi. Cum eu sunt foarte incapatanata, trebuia neaparat sa-l intrec. Avea viteza si a tinut pasul cu mine... primele 5 secunde. Apoi l-am depasit usor. Alpha Suprem. Okay. Cand prapastia a intrat in raza mea vizuala, am incetinit din ce in ce mai mult pana m-am oprit pe margine. Aiden a ajuns la cateva secunde dupa mine.

"Am castigat." i-am spus zambitoare.

"Nu mai fac intreceri cu tine." a spus vizibil enervat.

In schimb, eu eram amuzata de situatie.

"Alpha draga, trebuie sa inveti ca nu te poti pune cu mine."

"Alpha draga?" a intebat surprins.

"Are ceva?"

"Nu chiar. Doar ca e ciudat."

"Nu te mai purta ca si cum ti-as fi spus 'iubitule' sau as fi folosit cine-stie ce alt apelativ tampit."

"Atunci o sa folosesc eu un apelativ tampit. Ce zici, steluta?" a accentuat ultimul cuvant.

"Iti arat eu steluta."

In clipa urmatoare, am sarit pe el si l-am daramat. Si asta nu e mare lucru avand in vedere Dwayne Johnson-ul de aici.

M-am intins pe iarba si am inceput sa rad.

"Ha, ha. Ce amuzant."

S-a ridicat si m-a tras de picioare ridicandu-ma si punandu-ma pe umarul lui.

"Da-mi drumul, stalpule!"

"Stalp? Serios? De unde ai mai scos-o si pe asta?"

"Esti cu doua capete mai mari. Tu de unde crezi ca am scos-o?"

"Chiar nu cred ca e intrebarea potrivita."

"Ha, ha. Perversule."

"Lasa ca-ti arat eu."

A inceput sa se invarta. Nu e chiar un sentiment pe care un om l-ar suporta fara sa i sa faca rau. In schimb, eu radeam. S-a oprit si m-a lasat pe iarba. Eu neputand sa ma opresc din ras. Probabil ca ma crede nebuna, dar... nu, de fapt ar avea dreptate. Dupa vreun minut, m-am oprit in sfarsit.

"Tu nu ai toate facultatile mintale." mi-a spus uitandu-se la mine ca la felul 16.

"Spune-mi ceva ce nu stiu."

"Hai sus."

Mi-a intins mana sa ma ajute sa ma ridic. Logic ca incapatanarea din mine nu m-a lasat asa ca m-am uitat la el si apoi m-am ridicat singura. Si-a dat ochii peste cap.

"Ma rog. Hai sa ne intoarcem."

"Cat o fi ceasul?"

"Nu stiu. Trecut de 19, cred."