Bloody Moon

1.

"Esti mai incet decat imi aminteam!" am strigat.

"Sau poate ca tu esti mai rapida! Cum faci asta?!"

Faceam rutina de dimineata cu Ethan: intrecerea pe care o castig mereu. Sunt din ce in ce mai rapida si il enervez la maxim.

Am inceput sa rad.

In fata mea a aparut bine-cunoscuta prapastie. Pe partea cealalta fusese teritoriul unei haite, dar satul le-a fost incendiat si au fost nevoiti sa plece.

N-am mai fost acolo de ceva timp. Am marit viteza si am sarit, Ethan urmandu-ma dupa cateva secunde.

"Te-am batut." i-am spus zambind.

"Nu pot sa cred! Premiera mondiala!" mi-a raspuns el sarcastic.

In acel moment am auzit niste maraituri. Asta clar nu e de bine. N-ar trebui sa fie varcolaci aici.

Am inspirat adanc. Nu erau Rogue si ne-au inconjurat.

Au iesit incet, transformati in lupi. Maraiau incercand sa ne intimideze. Eu si Ethan ne-am pus spate-n spate, ne-am scos ghearele si am marait. Nu jucau corect. Erau 12 contra 2.

Un varcolac a iesit si el din tufisuri, dar in forma de om. Rectific: 13 contra 2. Oh, pe cine pacalesc. Daca eu as putea sa nu joc corect, as face-o.

"Mai, mai. Ce avem noi aici? Doi Rogue. Unde va e armata?" A intrebat zambind batjocoritor.

Am marait la el. Tot ce a facut a fost sa rada.

"Mai vedem noi daca o sa mai marai cand va afla Alpha."

Pe teritoriul asta nu mai trebuia sa fie vreo haita! Super. Uite asa m-am bagat in probleme.

"Poate vom putea lua niste informatii de la voi, nu?"

Nici unul dintre noi nu spunea nimic. Doar maraiam si il priveam sfidator.

"Bine. Daca asa vreti sa jucam..."

A facut un semn din mana si cativa varcolaci au sarit sa ma puna jos.

I-am evitat la timp, dar Ethan a fost prins.

"Mai bine vii cu noi, daca vrei sa-ti mai vezi vreodata prietenul."

Santaj. Urasc cand e folosit impotriva mea. Dar n-aveam ce face. M-am lasat prinsa.

                              ...

Am fost dusi intr-o camera intunecata in care erau doar doua scaune de care am fost legati. Dupa ce au plecat, m-am zbatut incercand sa scap, Ethan urmandu-mi exemplul. Usa s-a deschis din nou dupa putin timp. Mirosul de Alpha a acaparat incaperea. Dintr-o data ma simteam agitata si nu intelegeam de ce. Ii urasc pe Alpha. Niste ingamfati plini de bani. Uau.

A pasit usor, incercand sa semene cu un pradator. Nu ma impresioneaza.  In mintea mea cautam un plan pentru a scapa.

"Deci..." a inceput el. "Ce cauta 2 Rogue fara armata pe teritoriul meu?"

Nici eu si nici Ethan nu aveam de gand sa spunem nimic. Nu facusem nimic grav, dar preferam sa tinem totul sub control.

"Nu ma faceti sa intreb din nou."

In continuare nimic.

"Raspundeti!" a urlat.

Atunci a venit la mine si m-a fortat sa-l privesc. Nu stiu ce voia sa obtina, dar...

Gandurile mi-au fost intrerupte de arsura de pe umar.

Nu! Nu, nu, nu, nu, nu! Nu se poate! Nu, nu, eu nu pot sa am! Rogue nu au... asa ceva!!

Am simtit cum numele Alpha-ului s.a imprimat pe partea de piele dintre gat si umar.

"NU!!!"

Am tipat amandoi deodata. Macar in privinta asta suntem de acord...

"Nu tu! Nu cineva ca tine!" a tipat el.

"Ca mine?! Eu macar pot sa ma apar singura fara sa-i leg pe ceilalti ca sa nu ma atace. Si, de fapt, nici macar asta nu ai facut tu, pentru ca tu esti un Alpha si trebuie sa stai si sa dai ordine."

"De parca ai stii tu ceva despre tot ce are un Alpha de facut. Nu trebuie sa-ti dau tie explicatii. Oricum, nu te pot accepta. Eu, Ai-"

"Ia stai tu putin! Nu te las sa ma faci sa trec prin durerile in urma unei respingeri! Ne cunostem de cateva minute, dar asta nu inseamna ca nu o sa doara ca naiba."

"Si ce propui? Sa devii Luna?"

Am pufnit.

"Nu o sa devin Luna nici daca ma omori. Nu o sa accept un Alpha langa mine. In schimb, putem sa ne vedem o data pe saptamana langa prapastie cat sa nu murim si nimeni nu trebuie sa afle de asta."

"Pare corect. Dar tot vreau sa stiu ce faceati aici."

"Da-mi drumul." i-am spus simplu.

"Stii ca as putea sa te tin aici, nu?"

"Nu, n-ai putea pentru ca te-ar durea mai tare pe tine decat pe mine sa ma tii inchisa si legata. Poate ca sunt un Rogue si nici nu ar trebui sa am asa ceva, dar stiu destule."

A oftat stiind ca am dreptate. Ii vedeam surprinderea din ochi.

"O sa-mi creezi numai probleme."

"E talentul meu."

I-am zambit inocent. Desi paream calma, ma scotea din minti. Nu trebuia sa am un suflet pereche. Mai e si Alpha pe deasupra. Nici nu vreau sa accept ca asta se intampla. Ne-a dezlegat pe mine si Ethan care era inca in stare de soc, nevenindu-i sa creada.

"E simplu. Ne intalnim o data pe saptamana la prapastie si atunci nu moare niciunul. Ma rog, adica nu mor eu. Ce faci tu cu viata ta e fix problema ta." I-am spus.

"Si eu simt exact acelasi lucru."

Am pufnit.

"Ce original, Alpha."

Si.a dat ochii peste cap.

"Nu ai voie sa vii mai departe de locul de intalnire." mi-a spus el.

"De parca as face-o." i-am raspuns.

"Ai telefon?"

"Imi trebuie la ceva?"

"Sa te sun sa-ti spun cand sa vii."

Am zambit. Asta s-o creada el.

"Asculta Alpha. Eu nu-mi fac programul dupa cerintele tale. Daca-mi dai un telefon, o sa te sun sa-ti spun cand ajung. Nu vin decat o data pe saptamana. Daca nu o sa vii atunci, sa nu te astepti sa mai vin pana saptamana urmatoare. Toti cei care fac parte dintr-o haita au o slabiciune pentru sufletul lor pereche. Alpha cel mai mult. Cum eu nici n-ar fi trebuit sa am asa ceva, o sa presupun ca sunt mult mai puternica decat tine. Asa ca tu o sa suferi mai mult daca nu vii."

"De unde stii atatea?"

"Stiu mai multe decat crezi. Am un simt al observatiei foarte bun si sunt curioasa din fire."

"Bine. Asteapta."

A iesit din camera si s-a intors peste cateva secunde cu un smartphone in mana. A tastat ceva si apoi mi l-a dat.

"Ai numarul meu in agenda. Fa ce vrei." mi-a spus simplu. "Esti libera sa pleci."

A iesit. Am iesit si eu si Ethan. Presupun ca eram in casa Alpha-ului. Nici nu stiu cum il cheama. Eh, daca mi-ar pasa m.as putea uita pe umar. Dar nu.mi pasa. Am iesit din casa si apoi am fugit pana la iesirea de pe teritoriul haitei.

Am o presimtire ca asta nu o sa se termine prea frumos.

A/N: La media e parul lui Evil.
(22 octombrie 2015)