Bloody Moon

33.

"Nu poti sa mai astepti? Sa te mai gandesti?" m.a intrebat.

"Nu mai am la ce sa ma gandesc, deci nu mai am de ce sa astept. Kira, Aiden nu va decide vreodata. Amandoua stim asta. Cea mai buna cale este ca eu sa distrug colierul. Iti spun asta pentru ca trebuie sa fie cineva care sa stie de ce am luat aceasta decizie si pentru ca imi esti prietena. Promite.mi ca nu vei spune nimic."

"Nu o voi face. Dar daca distrugi colierul, de ce nu ramai? Acum te.ai obisnuit sa fii intr.o haita. De ce nu stai aici?"

"Daca raman in haita, va fi mai rau. Aiden si cu mine nu vom uita niciodata ce s.a intamplat intre noi. Daca eu as ramane, as face totul mult mai greu pentru amandoi."

A oftat.

"O sa.mi lipsesti." mi.a zis.

"Si tu mie."

M.a luat in brate. Tot nu sunt mare fan al afectiunii, dar asta s.ar putea sa fie ultima sansa sa.mi iau ramas-bun de la ea, asa ca am imbratisat.o si eu. Ma simt ciudat. M.am desprins. M.am ridicat de pe canapea si am urcat in camera sa.mi strang lucrurile. Toata lumea era la antrenamente asa ca aveam timp sa.mi fac bagajul si sa plec.

Probabil ca nu e corect ce fac, ca plec fara sa.i zic ceva lui Aiden, dar stiu ca daca as spune ceva, el m.ar opri si atunci n.as mai reusi sa fac nimic. Nu pot ramane. As aduce numai suferinta si ar fi mult prea complicat. Aiden crede ca i.am mai dat timp sa se decida, dar stiu ca nu mai are rost. Nu se va decide vreodata si cred ca toata lumea stie asta... inclusiv el, doar ca nu vrea sa o accepte. Asta e decizia mea finala si nu o sa dau inapoi.

Am intrat in camera, mergand direct in dressing si incepand sa aleg cateva haine care sa incapa intr.un rucsac.

Nu stiu exact ce voi face. Fara Ethan va fi plictisitor de una singura in padure. N.am de gand sa ma alatur celorlalti rogue si nici nu vreau sa fiu intr.o alta haita. Mi.a cam ajuns nebunia asta cu haitele. Poate imi voi face o viata noua, in lumea oamenilor. Am liceul terminat, ceea ce inseamna ca m.as putea inscrie la facultate si as putea incepe o viata normala. Nu voi mai fi o Bloody Moon si nu cred ca va fi prea greu sa ignor partea mea de varcolac. Poate ca de fapt pentru asta sunt facuta: pentru o viata normala, avand in vedere ca nu.mi gasesc nicaieri locul, nici ca rogue, nici intr.o haita. Deci poate ca ar trebui doar sa o iau de la capat altundeva.

Mi.am indesat hainele alese in rucsac, adaugand bani si alte acte de care aveam nevoie in lumea oamenilor. Am pus rucsacul pe pat, uitandu.ma inca o data la camera asta.

Usa s.a deschis brusc, Aiden aparand in dreptul ei. Nu se poate sa se fi terminat antrenamentul!

Cum a vazut rucsacul, a ramas impietrit.

"Am crezut ca.mi vei mai da timp." mi.a zis.

"Aiden..."

"Nu fa asta. Spune doar de ce vrei sa pleci. De ce voiai sa pleci dupa ce mi.ai zis ca imi dai timp sa ma decid si pe deasupra n.aveai de gand sa.mi spui ceva!"

A ridicat tonul la final. Stiu ca nu.i place, dar trebuie sa inteleaga ca alta varianta nu avem.

"Pentru ca tu nu te vei decide niciodata! Pentru ca nu vreau sa ajunga cineva ranit! Pentru ca stiu ca tu esti singurul care ma poate face sa raman si nu vreau sa dau inapoi!"

Cateva secunde pur si simplu s.a uitat la mine.

"De ce sunt eu singurul care te poate face sa ramai?"

"Pentru ca nu am altceva in haita asta care sa ma tina aici. Prieteni imi mai pot face. Dar stiu ca ce a fost intre noi nu voi mai avea niciodata. Ce simt pentru tine nu voi mai simti pentru altcineva. Nu cu adevarat. Dar renunt la asta. De ce? Pentru ca nu voi mai adauga pe cineva la lista vietilor pe care le.am distrus. Eu imi voi reveni. Intotdeauna o fac."

Atunci a mers pana in dressing venind inapoi cu o cutie neagra in mana.

"Am vazut asta intr.un magazin acum vreo luna. Am luat.o pentru aniversarea noastra de un an. Presupun ca acum ar fi un moment potrivit sa ti.o dau."

Mi.a intins cutia. Am luat.o si m.am uitat putin la ea inainte sa o deschid. Era o bratara de aur. O bratara cu o stea. Am zambit. A luat.o si mi.a pus.o pe mana.

"Se spune ca daca iubesti pe cineva trebuie sa.l lasi sa plece. Te voi lasa sa pleci, steluta. Te iubesc, Evil. Sa nu uiti asta."

M.am uitat la el. Nu.

"Nu. Nu spune asta. Daca spui asta, ma faci sa raman. Stiu ca nu asta intentionezi, dar asta se va intampla. Iar eu nu pot lasa acest lucru sa se intample. Nu pot ramane."

Am luat rucsacul si am fugit. Nu m.am oprit decat atunci cand am ajuns la prapastie. Trebuia sa o fac acum. Trebuie sa las totul in spate. Sa.mi ramana doar amintirea acestui loc si a acestor momente.

Mi.am dat jos colierul. Am inspirat adanc.

"Te iubesc, Aiden."

Am spus asta inainte sa tin strans colierul si sa.l izbesc de un copac cu toata forta. Bucatile lui au sarit peste tot in jurul meu.

Am simtit cum ceva parca e smuls cu forta din mine. Am cazut pe jos, o lacrima evadand si ajungand pe iarba. Am simtit cum legatura dintre mine si Aiden s.a rupt. S.a terminat. Lacrimile s.au oprit. Nu mai simteam nimic. Durerea trecuse.

S.a terminat. Asta a fost o etapa a vietii mele care trebuia inchisa. Acum sunt gata sa incep un nou capitol. Nu mai apartin lumii varcolacilor. O sa.mi construiesc o noua viata, in lumea oamenilor, iar tot ce s.a intamplat pana acum, vor fi doar niste amintiri.

M.am ridicat. Cu o ultima privire in spate, am sarit peste prapastie.

~SFARSIT~

A/N: Hei guys, e luni. Dap... asta e sfarsitul. Asa ca va spun pentru ultima data: votati daca v.a placut si va astept parerile si gandurile in comentarii!