Bloody Moon

21.

Am deschis ochii dand de alti ochi, caprui, pe care ii stiam foarte bine.

"La multi ani, Evil!" mi.a zis usor.

Eram nedumerita. E Revelionul?

"Ha?"

A ras usor.

"E ziua ta."

M.am incruntat. A, da. 13 februarie. Minunata mea zi de nastere pe care o stia doar... Ethan. Nu mi.am mai sarbatorit.o de 3 ani, fix. Am ales sa uit ca exista. Nu vreau sa.mi amintesc...

"Nu, nu e. E doar o zi normala."

M.am ridicat din pat, indreptandu.ma spre baie.

"Stiu bine ca ziua ta e pe 13 februarie."

"Felicitari." i.am zis trantind usa baii.

Am facut un dus lung si m.am miscat cat de incet puteam, dorindu.mi sa raman aici toata ziua si sa astept sa fie 14 februarie.

Totusi, am iesit. Aiden nu era in camera, asa ca am mers in dressing si m.am imbracat cu o pereche de blugi simpli, un tricou tot simplu, un hanorac cu fermoar pe care l.am lasat descheiat si bocanci, toate negre (logic, adica nici nu exista alta culoare in dulap). Mi.am impletit parul intr.o parte si am iesit din dressing, dand de Aiden care statea in mijlocul camerei cu mainile incrucisate la piept.

Am oftat stiind ca vrea sa.i explic, dar eu nu vreau sa.mi amintesc.

"De unde stii?" l.am intrebat.

Inainte sa raspunda, s.a uitat la mine trist.

"Ethan."

In ultimele saptamani, am evitat toti sa spunem ceva despre Lara sau Ethan. Era pur si simplu prea dureros.

"De ce ti.ar spune?" am intrebat.

"A fost intamplator. Vorbeam despre viata voastra ca rogue si voia sa spuna ceva ca 'de ziua lui Evil, pe 13 februarie', dar apoi s.a oprit brusc schimband subiectul. Iar asta ma aduce in prezent. De ce nu vrei sa accepti faptul ca e ziua ta?"

Am dat usor din cap.

"Nu. Nu vreau sa vorbesc despre asta."

Am iesit rapid din camera. In sufragerie, am dat de Kira.

"La multi ani Evil!" a strigat. "O sa ne distram asa de tare azi! Am organizat totul pentru petrecere!" mi.a zis entuziasmata.

"Ce?!" aproape am urlat. " Petrecere?! Nu. Anuleaza. Nu. Nu vreau. Nu!"

Am fugit. O gramada de amintiri trecand prin fata ochilor mei. Am resimtit fiecare lovitura, zgarietura, fiecare gheara care intra tot mai adanc in pielea mea.

Nici n.am realizant cand am ajuns la prapastie, exact in fata... mormantului lui Ethan. Inca nu.mi vine sa cred.

De ce a trebuit sa fii exact tu? Dintre toate persoanele, de ce tu care stiai totul despre mine. Ai fost mereu alaturi de mine. Am nevoie de tine.

Am urcat in copac, asezandu.ma pe o creanga. Oricat de mult incercam sa opresc imaginile care se derulau in fata ochilor mei, nu puteam. Retraiam fiecare lucru.

In urmatoarea secunda, am urlat nemaiputand sa suport. Mi.am sprijinit capul de genunchi, simtind colierul care se balanganea usor.

Amitis zicea ceva ca Bloody Moon pot bloca anumite amintiri. Trebuie sa vorbesc cu el.

Tocmai cand sa cobor din copac, am simtit un miros cunoscut. Aiden. Am inceput usor sa urc mai sus in copac, in asa fel incat frunzele sa ma ascunda.