După terminarea festivității si a discutiilor din clasa, am iesit din scoala cu gândul de a găsi caminul8.
L-am rugat pe Dake sa plece căci nu ma simteam foarte bine când observam privirile fetelor din scoala cum mă sagetau când ma conducea catre ieșirea din clădire.Initial nu a vrut sa ma lase singura,dar am insistat:
-Sigur Nicki iti este matusa.Sunteti amândouă încăpățânate.
Am ras la remarca lui.Chiar eram o fire incapatanata si de multe ori mi se zicea asta.M-a pus sa-i promit că il voi suna daca nu ma descurc cu gasirea căminului si ca va veni imediat sa ma ajute.
Am rămas singura pe una din băncile din curtea campusului cu o harta foarte mare in mana uitandu-ma sa il gasesc.
Treceau mulți elevi pe langa mine si toți păreau ca nu ma văd.Nu eram invizibilă,dar imi era si groaza sa intreb pe cineva mai ales dupa modul in care m-a privit propria diriginta in momentul in care am vorbit.
Stăteam in continuare pe banca încercând sa-l caut.Ma frustra ideea ca nu il gasesc si ca pana la urma va trebui să opresc pe cineva care sa ma poata ajuta dupa ce ma priveste ca pe un extraterestru.
Nu putea nimeni sa ma ajute sa gasesc nenorocitul ala de camin?Serios,cum sa nu ma observe nimeni,nu sunt asa urâtă.Adică,acum doi ani luasem premiul doi la balul bobocilor. Părul imi mai crescuse de atunci si nu mai purtam aparat dentar.Ochii imi căpătaseră o culoare schimbătoare in functie de anotimp,ceea ce acum doi ani nu era atat de evident.
Si in continuare stau eu pe o banca chiorandu-ma la o hârtie jumatate cât mine.
Dintr-o dată simt un val de aer ce se bate de mine si un parfum bărbătesc nu foarte intens,era plăcut.Îmi dau părul după ureche să pot vedea persoana care a avut curajul si bunăvoința sa se aseze langa mine si poate sa ma ajute cu toata treaba aceasta.Acesta se uita la mine cu un zâmbet imens pe fata,iar eu nu făceam altceva decat sa ma uit confuză la el.Intr-un final îndrăznea sa vorbească:
-Buna!Ai nevoie de ajutor?
-Buna!Chiar atât de neajutorata par?luasem totul in gluma,nu voiam sa speri copilul cu seriozitatea de care dau dovadă in unele situatii limita,ca acum de exemplu.
După ce vorbisem acesta se încruntă putin.
-Esti britanică?
-Da,este vreo problema?Nici tu nu prea pari a american.
Am spus asta fiindcă văzusem ca are trăsături asiatice:ochii migdalati, pielea usor gălbuie,parca o culoare a laptelui cu multă miere,buze pline,ceea ce nu văzusem prea des.Mai văzusem trasaturi de asiatici,dar buzele lui ma fascinau.
-Nu e nicio problema.Sunt Park Jimin.Asiatic,mai exact coreean.
-Alisha Peterson.Europeanca,mai exact britanica,zambesc si întinde mâna spre mine,o prind ferm,apoi ii dau drumul
-Cu ce te pot ajuta?Imi pari cam pierdută,glumi el
-Daca m-ai putea ajuta cu harta aceasta,ti-as ramane recunoscătoare.
Tânărul zâmbi si se apropie mai mult de mine pentru a vedea harta campusului.
-De ce trebuie sa fie asa mare scoala asta?spun eu văzând ca si lui ii ia minute bune sa o examineze
Acesta chicotise scurt:
-Unde vrei să ajungi?ma întreabă
-Caminul8.
Părea putin uimit.
-Caminul8? Stai la camin si tocmai in acela?
-Da,e ceva cu acel camin?spun eu putin speriată
-E unul din cele mai frumoase cămine din tot campusul.Ai noroc sa prinzi loc acolo.E bătaie mare pe locurile din camere.
-Da,am avut doar noroc,spun eu lasandu-mi capul in jos
Ma simțeam jenată de faptul ca primisem camera acolo fara ca macar sa o merit,fara ca macar sa fac ceva.
-S-a intamplat ceva?ma întreabă el văzând ca privesc un punct fix pe harta
-Imi poti arăta unde e caminul?
-Vrei sa te duc până acolo?
-Esti foarte dragut,dar nu trebuie sa te deranjezi,spune eu si ii zâmbesc
- Nu sunt ocupat.
-Mi-ai putea explica totusi cum ajung pana acolo.Sa stiu in alte zile.
El doar a zâmbit si am luat-o din loc spre camin.
Mulțumesc dragilor că ați citit primul capitol.Sper sa vă placă in continuare.O sa poster de doua ori pe săptămână caci capitolele sunt destul de scurte.Îmi cer scuze pentru asta.Ce credeți că se va intampla mai departe?
Ne citim in capitolul urmator.
