Distracția cu mătușa

311 38 0
                                    

Era sfârșitul săptămânii.
Nu ii mai văzusem pe băieți de marți.Mergeam la Jennifer,ne plimbam prin campus,râdeam, mâncam împreună.Era frumos până când se luaseră majoretele de ea.Atunci mă certasem rău de tot cu una din ele,mai să sară la bătaie,dar apăruse directorul care le expediase rapid de pe teren.Mie nu îmi spuse nimic în schimb pe ele le amenința cu scăderea notei de la purtare.Si totuși mie nu îmi reproșa nimic,sigur e Nicki implicată.Mă bucur că măcar nu îmi ține nimeni predică sau să mă certe,cum făceau la vechea scoală.

În weekend am vizitat-o pe Nicki.A fost super.Toți dansatorii exersat si ea mă tot întreba dacă îmi face vreunul cu ochiul,dar eu îi răspundeam foarte simplu că nu.Vorbeam cu Dake,care mă însoțise în prima zi de scoală, despre tot felul de lucruri si râdeam mult cu el.Îl tachinam când îmi aduceam aminte de întâmplarea cu diriginta mea.Îmi povestise că după ce se despărtise de mine,atunci la liceu,se întalnise cu diriginta mea la ieșirea din campus unde ea îl invitase la o cafea să mai vorbească.Eu nu mai puteam de râs.Mă țineam de burtă si râdeam cu lacrimi.Nicki aflase si ea si râdea si ea de întâmplare.
După repetiții,sâmbătă,eu eram in baie la etaj, iar Nicki mă striga să cobor.Stiam că lui Nicki nu îi place să astepte,stiu asta din experiență.
Când eram mai mica ma lăsase intr-un mall doar pentru faptul că intarziasem 5 minute căci mă jucam in groapa cu bile colorate.Dar măcar venise să mă ia acasă.Asa că fugeam pe scări si mă împiedicasem la ultima treapta julindu-mi genunchiul si mână.Mătușa se speriate când mă văzuse plina de sânge pe mână si picior.Mă chemare doar să mă întrebe care era mica întâmplare cu majoretele,dar uitase de asta si îmi bandaja locurile rănite.Şchiopătam considerabil,abia puteam merge.Mă lovise destul de tare si nu imi puteam îndoi mâna,piciorul il mai fortam,dar simteam ca si cum imi arde locul unde pielea era dusă.
Duminică mai petrecusem puțin timp cu mătușa iar seara mă dusese acasă la cămin.
Luni mă luase Jennifer de la cămin si am mers împreună la scoală.Vorbeam,râdeam si îmi poveastea glumele pe care le-a descoperit cât timp eu eram la mătușa.Jennifer nu stia nimic de Nicki.Îi asculta muzica ceea ce pe mine mă făcea să zâmbesc.Râdea de felul cum merg si ma luase la întrebări până când mi-a vazut rănile si atunci s-a oprit din râs.Toată mâna până la cot îmi era bandajată si era ușor de observat căci purtam un tricou,dar piciorul era bandajat în jurul genunchiului.Nu îmi puteam îndoi genunchiul, era teribil.

Orele au trecut greu,poate mai greu decât de obicei prin faptul ca nu puteam să recuperez mai mult din cauza ocupației pe care am avut-o in week-end .În pauze mai venea Jennifer să îmi țină companie si sa mă interogheze. Ea terminase orele la 13, eu la 14.Îmi țineam ghiozdanul pe umăr si înaintam spre cămin trecând pe lângă terenul de fotbal.Am vazut agitație.Se pare că echipa de fotbal si-a reluat antrenamentele.Nu mă opresc,dar mă uit să văd dacă mă observă cineva.Ii făcusem cu mâna lui Jimin care îmi întoarse gestul zâmbind.
Imediat uitându-se si Taehyung care începe să fluiere si să îmi facă semn cu mâna să mă apropii de teren.Nu aveam chef de nimic.Voiam doar să stau in pat si sa mă calmez,căci mă duceau al naibii de tare juliturile. După ce ajung în cămin,la vreo jumatate de ora,aud un fluierat din fața căminului.Mă uit pe geam curioasă si il vad pe Taehyung acolo.Deschid geamul si încep să strig la el prietenește:
-De ce fluieri?
-Ca să mă auzi si să cobori.
-Nu pot acum.
-De ce?
-Nu vreau,spun începând să râd.
-Hai mai repede că nu te astept o vesnicie,spune zâmbind,abtinandu-se să nu râdă.
Închid geamul si merg încet jos în fața căminului.Când mă vede zâmbește,dar după ce îmi vede mâna bandajata zâmbetul îi piere:
-Ce ai pățit?spune venind repede si imbratisandu-ma.
-Nimic exagerat,spun si îl împing cu mâna nebandajata.
Mă prinde de mâna cu care îl impingeam si o pune după gâtul lui,imbratisandu-ma mai strâns.
-Te doare?îmi sopteste la ureche in timp ce îmi mângâia spatele.
-Sunt bine.Acum mă poți lasă,fiindcă simțeam cum obrajii încep să mi se încălzească.
-Nu acum.Mai stai puțin asa.E bine.
Nu am mai spus nimic.Nu aveam starea necesara sa ma contrazic cu el.
-Cum te-ai lovit în asa hal?
-Am căzut de pe scări.Am fugit si m-am împiedicat.
Atunci îmi dădu drumul,dar mă privea în continuare:
-Nu te-am văzut în weekend.Unde ai fost?spune el curios
-Am fost la mătușa mea.Stă în oraş şi m-am gândit să văd ce face.Nici pe tine nu te-am mai văzut.
-Am avut o deplasare miercuri şi joi.Am stat să văd dacă nu cumva vei ieși din casă.Apoi am aflat de la Jenny că tu nu ești acasă.
-Jenny?Nu îmi place cum suna.Mai bine este Jenn.
-Cum ai vrea să te strig?spune zâmbind şi prinzandu-mă de mână.
-Ai putea să îmi spui pe nume.Adică de aceea am un nume.
-Eu credeam că nu îți place asta.Poate vrei să te strig...
Înainte să poata continua aud un tuşit intenționat.

Bună dragilor.O să continui să vă mulțumesc pentru lecturări şi voturi.Scuzați greșelile gramaticale.
Ne citim săptămâna viitoare.

The TruthUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum