Cel mai dureros lucru este să simți cum inima ți se sparge în bucăți sau cum se rupe când auzi ceva ce nimănui nu i-ar plăcea să audă de la persoana iubită.
Acesta reprezintă sfârșitul unei perioade frumoase pentru inima mea care acum va avea nevoie de o pauză în care își va îndeplini doar funcția de a bate pentru a mă ține în viață. Totul este crud,dar când vezi cum încet încet toți pleacă de lângă tine şi te trezești singur lumea ți se pare mai crudă şi mai nemiloasă.
Totul a început când ieșisem de la şcoală cu o oră mai devreme. Aveam o oră la dispoziție să dorm căci nu prea dormisem în noaptea precedentă căci Nicki fusese plină de energie şi se hotărî să exersăm după program,dar am primit un telefon de la Taehyung:
-Hai să ne vedem!zice el.
-Acum aş vrea să merg să dorm puțin că nu mai pot să merg la cât de obosită sunt,zice sleită de puteri.
-Unde ești?mă întreabă acest.a
-Mă îndrept spre cămin,zic eu.
-Să mă aştepți în fața căminului. Avem ceva de vorbit.
-Sigur,nu mai apuc să spun că îmi închide telefonul. Nu ii sta in fire sa-mi inchida telefonul asa.
Îl aşteptam în locul indicat de el şi nu mai apărea. Trecuseră câteva minute bune şi el nu se zărea. După încă vreo zece minute îl zăresc venind încet. Când s-a apropiat am vrut să îi sar în brațe,dar m-a oprit. Stăteam unul în fața celuilalt şi ne priveam:
-Hai să terminăm rapid,zice el repede.
-Ce?spun eu neînțelegând la ce se referă.
-Înțeleg că pleci să îți ajuți mătușa,dar ești atât de distantă. Parcă nu mai eşti aceeaşi persoană,zice el.
-Ce vrei să spui?
-Vreau să spun că nu îți mai petreci timpul cu mine,nu mă mai suni după ce mergi la ea. Nu îmi place asta. Vreau să terminăm totul acum,zice el.
Eu nu mai puteam spune nimic,totul era în zadar. Lacrimile își făcuseră apariția şi începuseră să în păteze obrajii. Între noi simțeam acum o răceală care era mult mai crudă decât un cuțit care pătrunde prin straturile de piele. Liniștea acum predomină si cel mai rau lucru era ca nici nu mă puteam uita la el. Aveam privirea îndreptată spre asfaltul vechi,dar dintr-o dată mi-am ridicat privirea şi îmi adunasem destul curaj să pot formula câteva cuvinte:
-Tu chiar vrei să ne despărțim?zic eu încercând să par tare.
-Da,chiar asta vreau,zice el privindu-mă cu o răceală în ochi.
-Atunci pleacă şi să nu te mai apropii de mine,zic şi plec în cămin.
Nu mă mai uitam în spate. Mergeam doar înainte ştergându-mi obrajii umeziți de lacrimi. Nu mai îmi era somn. Acum îmi pusesem în cap doar să îl fac să regrete. Să îi pară rău de felul cum s-a despărțit de mine. Mă încăpățânasem atât de tare încât acum fără Jenn şi Taehyung cu care să îmi pierd timpul voi face mai multe repetiții pentru a le arăta tuturor că nu se joacă nimeni cu mine.
Am coborât pe scări şi am mers spre mașina ce mă aştepta. Am urcat în ea şi am început să discut cu şoferul:
-Scuzați-mă,dar nu aş putea să vă sun să veniți câteodată mai repede pentru a merge la sală mai rapid. Câteodată mai ies repede de la cursuri şi aş dori să repet suplimentar,dacă se poate,zic eu roşind căci de aproape două luni nu schimbasem două vorbe cu el şi acum să mă adresez direct când urc în mașină.
-Sigur,domnișoară,notați,vă rog.
Zice dânsul începând să îmi dicteze numărul de telefon pe care îl pot contacta
Eram într-o stare confuză. Mă bucuram că voi scăpa curând de toate aceste solicitări fizice şi că vor afla toți de ce pot să fiu în stare,dar când mă gândeam la Taehyung mă apuca plânsul şi simțeam cum deja lacrimile îmi invadează ochii şi mă simțeam vulnerabilă.
Când am ajuns în sală erau puțini,încă nu au ajuns toți,dar în mai puțin de zece minute toți erau echipați şi își făceau încălzirea. Nu cred că ar fi o idee bună să îi spun ceva lui Nicki. Nu ar reacționa tocmai bine. Prefer să mă descarc când vom fi doar noi două şi ea va fi calmă şi veselă.
Am început antrenamentul şi încercam din răsputeri să mă mişc cât mai bine şi să încerc să îmi controlez vocea. Trei ore încontinuu am exersat. Toți eram uzi leoarcă şi miroseam urât,a transpirație, erau fără vlagă. Erau întinși pe jos şi încercau să se relaxeze. Doar eu vorbeam cu Nicki despre modul în care ar trebui să mă comport:
-Încearcă să adopți o atitudine agresivă,zice ea respirând greu.
-Am să încerc,zic cu zâmbetul pe buze.
Încercam să maschez adevăratele mele trăiri: faptul că îmi venea să izbucnesc în plâns şi să țip. Nu voiam să îngrijorez pe nimeni cu problemele mele deocamdată.
Am mai repetat de câteva ori şi sala s-a golit treptat. Unul câte unul dispărând. Îmi făcusem curaj,când am că în sală sunt doar eu şi Nicki şi am început să îi spun tot ce s-a întâmplat. Ea era foarte revoltată. Mă consola şi mă făcea să râd jugnindu-l şi punându-i nume amuzante. M-a făcut să mă simt mai liberă şi mai veselă. Am plecat de la sală după ce mă mai sfătuise şi consolase o bucată de timp. Pe la miezul nopții am ajuns şi eu la cămin încărcată pozitiv de la Nicki.
Deși eram bine,am simțit nevoia să plâng şi să mă descarc şi prin acest mod. Așa că mă plasasem în mijlocul patului şi începusem să plâng şi să lovesc perna cu picioarele şi pumnii. După ce toată energia negativă ieșise din mine,în sfârșit simțeam oboseala şi m-am așezat comod în pat punându-mi căștile în urechi şi lăsând muzica să cânte şi să îmi inveselească visele tulburate.
În timpul nopții m-am trezit fără să vreau şi mi-am oprit muzica,dar se pare că nu m-am trezit de bună voie. Primisem un mesaj de la un număr care îmi era necunoscut. Abia după ce am deschis mesajul aflasem cine era expeditorul: "Eşti bine?Am auzit despre chestia neplăcută şi sper că ești bine. Jungkook"
Am vrut să îi răspund,dar m-am gândit că este târziu,chiar dacă el îmi trimisese şi sigur era treaz,nu aveam chef să informez pe cine cum mă simt. Pur şi simplu nu văd de ce i-aş răspunde când este trecut cu mult de miezul nopții. Nu vreau sa vorbesc intr-un fel in care el nu ar merita. Doar simplul fapt ca cineva m-ar asculta vorbind despre mine si Taehyung,imi provoacă un gol in stomac si un nod dureros in gat.
Am ignorat mesajul şi m-am culcat la loc.
Bună. Poate nu este atât de bun cum au fost celelalte,dar se pare că doar asta am avut în cap acum.Sper să vă placă şi ne citim săptămâna viitoare.
