Într-una din săptămânile mai încărcate în care trebuia să primim printre ultimele note,pe mine mă distrăgea ceva. O persoană mă urmărea mereu,de când cu spectacolul de atunci mă privea ciudat.
Mereu când mergeam singură simțeam că cineva mă urmărește si când îmi întorceam privirea nu era nimeni. Asta până când într-o zi.
Era pauza de prânz .Eu am terminat de mâncat repede şi am mers până la baie. Nu am stat mult şi m-am întors în sală. Majoreta sefă nu mă scăpa din ochii. Astfel când se terminase pauza ea atunci începu.
-Draga mea prietenă,îmi dai un autograf?spune ironic majoreta şi se apropie de mine.
-Sigur,spun înțelegătoare şi semnez pe o bucată de hârtie.
-Mulțumesc!zice ea şi rupe hârtia în bucăți.
Eram şocată. Ce om normal ar face asta?Cine cere un autograf şi apoi îl rupe?
-De ce ai făcut asta?zic păstrând starea de confuzie.
-Asta însemni tu în acest liceu. M-am săturat să văd cum toată lumea te agreează când tu de fapt ești altcineva,zice ea nervoasă.
-Dar...
-Nu mă interesează ce ai de spus. Vreau să pleci de aici.
-Nu am făcut nimic,zic încercând să opresc orice discuție.
Toată cantina se uita la noi. Îmi e rușine să mă cert cu ea.
-Directorul nu accepta să audă accent britanic,dar să primească un elev aici. Şi în plus tu ești cea privilegiată. Tu ai luat parte la acel spectacol cu Nicki Minaj. De ce nu ai putut sta în Anglia?zice ea țipând.
-Ai ceva împotrivă?zic pe un ton calm,dar eram nervoasă.
Unde vrea să ajungă? Până la urmă nu este problema ei că eu m-am transferat aici.
-De ce tu? De ce nu altcineva din toată această şcoală?zice ea.
-Nu ştiu. De ce aş fi eu de vină pentru toate?zic eu.
-Eşti britanică. Tu nici nu aveai ce căuta în această clădire,zice majoreta,Kate.
Nu am spus nimic. Nu voiam să provoc o ceartă şi mai mare,dar ea nu se potoleşte.
-Eu am fost cea care a fost trimisă la detenție şi nu tu,țipă Kate.
Nu am răspuns,nu am mai comentat. Pur şi simplu nu mai aveam chef să vorbesc,sau să mă cert,cu ea.
-De ce naiba ai venit la această şcoală?Nu puteai să rămâi la liceul tău din Anglia?
Atunci Jimin,cred că sătul de atâta ceartă,încerca să o oprească.
-Kate,las-o în pace,zice Jimin punându-i mâna pe umăr.
-Ce?Acum îi iei apărarea?Ce ți-a făcut şi ție proasta asta,țipă ea la Jimin.
-Ai grijă cum vorbești,zice Taehyung.
-Nu vă înțeleg. Nu o vedeți în realitate.
-Ce vrei să spui?întreabă Taehyung.
-Ştii că eu te-am plăcut de la început. Cu mine nu ai stat de vorbă până nu am intrat în echipa de majorete. Şi cu ea te-ai împrietenit încă din prima săptămână şi ați fost şi împreună,zice Kate îmbrățişându-l pe Taehyung.
Ea îl îmbrățișa cu putere şi apoi se ridică pe vârfuri şi îl sărută pe buze. Eram şocată,dar ştiam că acesta va fi motivul potrivit pentru a scăpa de toate.
Taehyung după ce își dăduse seama de ceea ce făcuse majoreta o împinge şi se uita la mine cu o față mirată. Se apropie şi mă prinde de mână apoi îmi şopteşte la ureche.
-Nu e ceea ce pare.
L-am împins iar Kate a început să se certe din nou cu mine.
-Vezi!La mine nu ar fi venit. Cum ai ajuns tu aici? Cu ce motiv ai venit aici?
Am vrut să spun ceva,dar o voce din spatele majoretei răbufni.
-Eu sunt motivul venirii ei aici. Ai ceva împotrivă?
Mă uit în spatele ei şi o văd pe Nicki. Era îmbrăcată comod intr-o pereche de pantaloni elastici si inchisi la culoare si o jacheta sport,venise de la repetitii. Era furioasă si sigur a auzit conversația.
Kate când s-a întors a rămas cu gura căscată.
Nicki venise aproape de mine şi mă bătuse prietenește pe umăr. Acum zâmbea.
-Datorită mie a venit ea aici. E normal să fie aproape de mătușa ei,zice Nicki şi toți mă săgetau cu privirea.
-Mie nu mi se pare bine ca directorul să o favorizeze,zice Kate curajoasă.
-Dacă nu era ea,voi acum trebuia să vă gândiți unde ați vrea să vă transferați,răspunde Nicki.
-Cum adică?întreabă Jungkook.
-Datorită banilor care s-au strâns la acel meci şcoala încă funcționeaza.
Nimeni nu mai zicea nimic. Atunci i-am făcut semn lui Nicki să plecăm din cantină. Ea nu a mai aşteptat şi a pornit nu înainte de a-i arunca o privire superioară majoretei şi echipei de fotbal. Am ieșit pe coridor şi ne îndreptam spre biroul directorului. Acesta voia să ne comunice ceva.
Am intrat în birou,Nicki aşezându-se nervoasă pe scaun.
Directorul ne spunea că totul a ieșit bine şi că şcoala are destui bani pentru a deschide un nou an şcolar ceea ce pe mine mă bucura,dar Nicki era la fel de indiferentă ca atunci când mergeam pe coridor spre birou.
După ce am ieșit din încăpere,ea s-a dus în camera mea de cămin,iar eu la ore.
În timpul ultimei ore am primit un bilețel:
"Nicki Minaj chiar e mătușa ta?"
Mă întorc spre unul din colegii care mi-a trimis biletul şi aprob cu o simplă mişcare a capului.
După ce am ieșit mă gândeam doar dacă o să îmi țină morală mătușa mea.
Trec pe lângă teren şi acesta era plin. Nu mă uit să văd unde îmi sunt prietenii ci doar îmi arunc privirea să văd dacă e plin sau nu.
Când ajung acasă îmi arunc ghiozdanul pe jos în holul de la intrare. Nicki era în bucătărie şi gătea. M-am dus şi eu lângă ea.
-Ce faci?întreb eu precum un copil mic.
-Îți e foame?Fac paste,răspunde ea zâmbitoare.
-Te-ai calmat?mă asigur eu.
-Cred că ai să îmi povesteşti multe,zice ea.
-Nu chiar,răspund aşezându-mă la masă.
-Atunci cum s-a ajuns în această situație?
-Chiar nu ştiu,totul era bine ieri.
Nicki s-a aşezat şi ea la masă nu înainte de a pune farfuriile pline cu mâncare.
A început să mă întrebe de ceea ce se petrecuse până acum în liceu,dar mai interesată părea de relația mea cu Taehyung. Zici că eram la interogatoriu.
-Care era acela?zice ea curioasă.
-Cel care s-a depărtat de mine când ai intrat tu.
-E destul de frumos,dar fratele lui Dake este mai chipeş,se laudă Nicki.
-Dake are frate?întreb eu uimită.
-Da.Nu ştiai?
-Nu,răspund eu.
Şi aşa am mai continuat ceva vreme şi a revenit la subiect. Nicki mereu revenea la subiect,dacă o interesa ceea ce îi spunea persoana cealaltă.
Acum că toți ştiu secretul nu trebuie să mă mai ascund. Pot să vorbesc cu Nicki în clasă dacă mă sună,să merg la ea fără să mint pe cineva. Pot să fiu eu.
Bună dragilor. Nu ştiu dacă o să vă placă acest capitol,dar vreau să menționez că nu am avut exagerat de multă imaginație.Vă mulțumesc pentru tot.Vreau să stiu dacă vă place cartea mea.Haideți.Comentați.Să vă văd dacă ghiciti ce se va întâmpla mai departe.
Ne citim săptămâna viitoare.
