Ziua următoare Nicki venise iar la liceu. Mergea direct spre biroul directorului. După aproape două ore ieșise relaxată,dar îi observasem vena umflată de pe gât,atunci când venise să mă salute.
Nu i se umfla vena doar când se enerva tare. Şi prin asta vreau să spun doar că starea ei de nervozitate ajungea la extrem.
Deși vena ei mai avea puțin şi exploda,avea zâmbetul pe buze. De obicei când i se întâmpla să se enerveze în asemenea hal uita de bunătate şi câteodată de maniere. Şi acum o văd cu zâmbetul pe buze?
După cursuri mă îndrept spre cămin,Jimin mă aștepta la intrare. Era destul de agitat şi nedumerit.
-Bună Jimin.Ce faci aici?spun eu sperând că nu a venit trimis de Taehyung.
-Am venit să îți vorbesc. Am ceva ce neapărat trebuie să aflu de la tine,zice el foarte hotărât.
-Ce?intreb eu.
-Am mai multe să îți vorbesc. Putem să mergem undeva să vorbim?îmi propune el.
-Dacă aştepți să îmi las cărțile în cameră.
-Sigur. Du-te,zice el şi eu plec revenind cât de repede pot.
Jimin voia să mergem la o cafenea din mall,dar mi se părea puțin cam departe de liceu. Atunci m-a lăsat pe mine să aleg un loc:
-Nu spun că nu vreau la mall,dar este puțin cam departe,zic eu.
-Nu ştiu unde să mergem atunci.
-Ce ar fi să ne plimbăm sau vrei să mergem la cămin? Sunt sigură că am cafea,dacă vrei?propun eu.
El acceptă şi mergem spre cămin. Eu tot încercam să-l ispitesc să îmi spună mai repede ce vrea să afle. Aveam o impresie că nu a venit trimis de Taehyung.
Îmi părea bine că mă lasă în pace,măcar o vreme.
După despărțirea de el ,poate că nu am arătat-o,dar chiar am suferit. Nu cred că am prea avut timp să îmi plâng de milă,dar asta nu înseamnă că nu aş fi făcut-o. Datorită lui Nicki poate ne-am despărțit,dar cred că tot ea m-a ajutat să trec peste tot.
Când am ajuns la cămin,Jimin avea aceeași față ca toate persoanele de înainte. Era uimit.
-Nu face şi tu fața asta,doar intră.
Ne-am dus în bucătărie unde l-am întrebat ce ar vrea să bea. Se pare că se răzgândise şi vru doar suc.
Paharele pline stăteau pe masă şi Jimin încerca să formuleze ceea ce vrea să îmi comunice:
-Haide,Jimin. Spune odată. Nu o să te omor oricum mi-ai spune,îl încurajez eu.
-Nicki Minaj chiar e mătușa ta?întreabă el jenat.
-Da.Atât ai vrut să ştii?
-Mai am întrebări,doar ai răbdare.E adevărat că tu ai venit aici pentru ea?
-Ea s-a gândit la binele meu şi m-a adus aici cu pretextul că îi este dor de mine şi că ar da bine la dosarul de la facultate să termin aici.
-De ce nu mi-ai spus?
-Nu am vrut să fiu un extraterestru aici. Nimeni nu ştie cât de neplăcut este să fi diferit şi să fi acuzat că ești favorizat doar pentru că un cunoscut are un grad mai înalt în societate.
-Sincer,acum o urăsc pe mătușa ta, zice el dezgustat.
-De ce?
-A vorbit cu directorul să formeze o echipă de sport mai puternică.
-Îmi pare rău,dar eu nu am ştiut nimic.
El era abătut şi nu a mai vrut să vorbim așa că a plecat. Nu era vina mea că Nicki a cotrobăit prin dosarele şcolii şi a aflat situația echipei. Ea oricum era indicnată de faptul că liceul nu avea şi alte cluburi "vizibile" precum clubul de sport. Directorul a considerat sportul cel mai important domeniu. Celelalte cluburi se desfășurau după ore în săli dărăpănate sau acasă la elevi.
Următoarea zi,de dimineață,am auzit întreaga poveste cu cele mai mici detalii. Bineînțeles că elevii au mai inventat pe lângă povestea originală. Dar nu era greu să îmi dau seama ce a făcut Nicki şi ce au creat elevii.
Într-una din pauze stăteam în clasă pentru a-mi repeta pentru ora de filosofie, care urma,când aud ușa clasei deschizându-se şi intrând în clasă toată echipa de fotbal. Nici nu am ridicat capul din caiet până nu mi-a distras atenția cineva. Toți s-au adunat în jurul băncii mele. Toți stăteau şi își făceau semne,până m-am săturat:
-S-a întâmplat ceva?zic ridicându-mi privirea la ei.
-Presupun că ai aflat ce a făcut mătușa ta,zice unul din băieți.
-Da, şi?
-Vrem să vorbești cu ea să se răzgândească,zice tipul care mi-a aruncat atunci cărțile pe jos şi s-a luat de Jenn.
-Tu îți dai seama că ceri ajutor unei britanice?îl întreb pe tipul care mi-a propus să-i ajut.
-Ştim.
-Te rog,vorbește cu mătușa ta,spune Jungkook.
-Înțelegeți că eu nu pot să-i spun mătușii ce să facă.
-Măcar încearcă,spune Taehyung.
-De ce?spun iritată.
-Pentru că îți suntem prieteni,zice Jimin.
-Unii dintre voi chiar nu mă suportă. De ce să vă ajut?zic eu nervoasă.
-Dar eu,Jimin şi Taehyung îți suntem prieteni,zice Jungkook.
Atunci aud clopoțelul.
-O să îi spun mătușii,dar dacă nu funcționează nu mă împuşcați. Fac ce pot,zic resemnată.
Aproape toți au ieșit,doar Taehyung a mai rămas. Se așează pe scaunul din față şi începe să îmi vorbească:
-Te rog,încearcă să o convingi,zice el jucându-se cu o şuviță din părul meu ajuns pe bancă.
-O să fac ce pot,dar nu garantez nimic.
În clasă își făcuseră apariția elevii şi Taehyung nu dădea semne că ar vrea să plece. Colegele mele din banca în care stătea Taehyung stăteau şi se uitau una la alta şi apoi la mine până l-am convins să plece.
Chiar când să iasă pe ușă profesoara intră. Aceasta nu îl lăsa să iasă şi îl ținuse la oră. M-am amuzat copios fiindcă era şi profesoara de filosofie care îi era foarte dragă lui. Stătea ca un prizonier,nu spunea nimic,ba chiar profesoara îl pusese să ceară o foaie şi să scrie lecția.
Profesoara avea un obicei din a ține la ore elevii care nu plecau înainte de a intra ea la oră,dar niciodată nu îi obligase să scrie. Se pare că Taehyung a fost luat de prost.
Înainte să ne lase în pauză a întrebat:
-Taehyung,de ce nu ai plecat înainte de a veni eu?La cine ai venit?
El roşise şi eu la fel.
-Nu am auzit clopoțelul,doamnă,zice el nevinovat.
-La cine ai venit?
-Am venit până la Alisha să o întreb ceva,zice uitându-se la mine apoi am simțit cum toți mă urmăresc. Profesoara mă adora. A observat că vreau să învăț şi aveam şi note bune.
-Alisha,să îl înveți şi pe Taehyung puțină filosofie. Căci la mine nu a vrut să învețe.
După spusele ei toată clasa a început să râdă şi ora s-a încheiat într-o atmosferă relaxantă.
Bună dragilor. Mulțumesc pentru listări,voturi şi lecturări.Cred că povestea merge bine şi sper că vă captivează.Sper din tot sufletul să vă placă acest capitol.
Ne citim săptămâna viitoare.
