Era sâmbătă. Vremea era frumoasă,nu era nici prea cald,dar nici prea frig. Era cat se poate de bine.
Acest weekend trebuia să stau în cămin,Nicki era încă în turneu. Îmi părea bine căci acesta era ultimul weekend petrecut în cămin. De săptămâna viitoare voi sta în weekend la mătușa. Chiar nu o mai văzusem pe Nicki de ceva timp. Vorbeam cu ea şi cu părinții mei în fiecare zi.
De dimineață primisem un apel telefonic:
-Bună,somnoroaso!Ce planuri ai pentru astăzi?
-Bună,Jenn. Cred că nimic. Ai ceva în plan azi?spun plictisită.
-Poate ieșim la mall să îmi cumpăr ceva,zice ea pe un ton rugător.
-Bine.La ce oră mergem?spun ridicându-mă din pat.
-Pe la prânz.Poate luam şi prânzul la mall,zice ea entuziasmată.
-Unde ne întâlnim?spun începând să mă uit în dulap după niște haine.
-Ne întâlnim la intrare în liceu,la poarta aceea mare şi neagră,spune parcă apărându-mi în minte imagini cum gesticulează acum.
După ce ajunsesem la o idee comună,am închis telefonul. Mă pregăteam pentru această ieșire. Ştiam că nu vom sta puțin așa că mă îmbrăcasem mai gros. Era oarecum bine afară,dar tot nu era îndeajuns de cald pentru o ținută de vară.
Mi-am luat niște pantaloni albi cu talie înaltă,aceștia mi i-a luat mătușa după terminarea concertul din Toronto,Canada,şi o bluză simplă,gri,fără niciun fel de inscripție sau desen.
Am mâncat puțin căci dimineața nu am obiceiul de a mânca mult şi am mers la locul stabilit,unde urma să apară şi Jenn.
Ajunsese şi ea cu cinci minute întârziere şi am pornit spre mall-ul principal sau cum îl mai numesc alții Big Mall.
Acest mall era cel mai mare mall din tot Los Angelesul,având şapte etaje pline cu magazine şi tot ce aveai nevoie. Pereții erau construiți din sticlă ce sclipea la fiecare rază de soare. Erau plantați palmieri pentru interior pentru a crea o atmosferă mai exotică. Şi toate acestea împletite cu luminile multicolore din vitrine. Era de vis. Şi în Londra găseai așa ceva,dar mai rar.
Mergeam cu Jenn prin fiecare magazin pentru a-şi găsi o rochie potrivită pentru nunta verişoarei ei. Avea nevoie de o rochie lungă până în pământ şi de o culoare puțin mai deosebită:un alb cu tente de verde deschis. Mireasa hotărâse ca toate domnișoarele de onoare să aibă rochiile identice. Așa că umblam prin toate magazinele pentru a-i găsi rochia cerută. La aproape toate magazinele la care am întrebat de o astfel de rochie vânzătorii şi vânzătoarele se uitau la noi ca la extratereștrii. La un moment dat vedem un magazin cu haine de firmă,destul de scumpe unde ne hotărâm să intrăm. Văzusem exact ce îi trebuia lui Jenn. Era lungă până în pământ şi avea acea culoare neobișnuită pentru o ținută de nuntă,mai avea şi un decolteu nu foarte generos,lucru care îi plăcuse lui Jenn. Era destul de scumpă,iși stricase şi banii trimiși de părinții ei pentru achiziționarea rochiei şi banii de buzunar pentru o săptămână. Nu putea să o lase acolo,dacă nu o mai găsea când se întorcea asa ca o cumpărase pe loc. După care am mers să mâncăm căci era trecut de ora cinci şi noi nu luasem nici măcar prânzul.
În timpul mesei telefonul lui Jenn începe să sune. Aceasta se uita şi se panicase puțin:
-Da,spune ea după câteva secunde de tăcere în care a ținut telefonul la ureche.
-Sigur.Pa,spune aceasta enervându-se.
Eu am observat schimbarea ei de atitudine. Înainte de acest apel era bucuroasă,iar acum era nervoasă şi agitată:
-S-a întâmplat ceva?spun nedumerită.
-M-a sunat verișoara mea pentru a-i face comandă la buchetul de mireasă şi tot ce înseamnă flori de nuntă,spune obosită.
-Vrei să vin cu tine?spun politicoasă.
-Este aproape şapte si cred că ai umblat destul cu mine pentru rochie. Nu te dor picioarele?zice tristă.
-Mă dor picioarele,dar te pot aștepta pe băncile din parcul interior,spun eu.
-Dacă vrei.Oricum nu va dura mult căci nu vrea decât buchetul şi florile pentru domnișoarele de onoare,spune Jenn ușurată.
-Te aștept în parc sau îmi dai un apel când termini,spun eu,ea aprobându-mi ideea.
Ne-am despărțit la scurt timp,ea mergând la magazinul de flori cerute de mireasă,iar eu în parcul interior. Nu mai fusesem într-un parc interior,doar în parcuri exterioare ale mallurilor pe care le frecventam. Mă așez pe o bancă privind copii cum alergau şi plângeau căci mai cădeau în cursa lor nebună pentru a-şi prinde prietenii. Văzusem un băiețel singur care căzuse şi am mers către el ajutându-l să se ridice. Imediat îl văd pe Taehyung care se apropie repede cu o fetiță mică în brațe. Îl luase la rost pe băiețel şi se oprise când mă văzuse:
-Ți-am spus să nu fugi...Bună, Alisha, zice acesta roşind şi lăsând fetița din brațe pe jos.
-Bună,spun eu.
-TaeTae,vreau roz,spune fetița arătând spre mașina de vată pe băț.
-Îți cumpăr dacă ești cuminte,spune Taehyung scuturându-i hainele băiețelului,mie îmi venea să râd când vedeam toată scena.
Taehyung nu era îndeajuns de atent încât să fie cu ochii pe cei doi copii. O luasem pe fetiță în brațe şi aceasta doar râdea. Taehyung îl ținea de mână pe băiețel şi se uita la noi două:
-Mă poți ajuta?spune acesta luându-mă de talie.
-Cu ce să te ajut?zic întorcând privirea spre el zâmbind.
-Mă descurc cu copii,dar se pare că acum sunt plini de energie. Mă ajuți să am grijă de ei?spune sărutându-mi umărul prin bluza.
Eu doar zâmbeam şi mă uitam la fetița din brațele mele. O lăsasem jos şi o prinsesem de mână să nu cadă.
-Ce aveați de gând să faceți?spun eu făcându-l să zâmbească.
-Vreau roz,spune micuța scuturându-mi mâna.
-Acum mergem să îți luăm,Nicol. Nu o mai trage de mână pe Alisha,zice Taehyung aplecându-se spre micuță.
După ce le luase tuturor vată pe băț ne-am așezat pe o băncuță pentru a o putea mânca:
-Cine ți-a prins părul așa?o întreb pe Nicol.
-TaeTae,spune ea dintr-o suflare îndesând vată roz în guriță.
Taehyung îmi face semn să mă apropii de el,începând să îmi şoptească la ureche:
-Așa mă strigă. Ei sunt frații mei mai mici,zice făcându-mi cu ochiul,eu zâmbeam şi mă uitam la ei.
-E frumos să ai frați mai mici?întreb eu aranjându-i părul fetiței.
-Este,dar tu nu ai?întreabă acesta pierzându-mi mâna cu a sa.
-Nu am mai mici,doar unul mai mare,zic eu.
Băiețelul își terminase vata şi se ridicase de pe bancă. Eu îi făceam părul lui Nicol şi Taehyung îl pusese înapoi pe bancă. Băiatul începuse să plângă. Taehyung s-a panicat mai ales că se uitau trecătorii. O lăsasem pe Nicol şi îl luasem în brațe pe băiețel,jucându-mă cu el. Acesta se opri din plâns şi începu să râdă.
Telefonul îmi sună. Era Jenn:
-Da,Jenn?
-Unde ești?întreabă auzindu-i glasul obosit.
-Vin imediat,zic şi închid telefonul .
Îl las din brațe pe frățiorul lui Taehyung şi mă ridic de pe bancă:
-Trebuie să plec. M-a chemat Jenn, spun aruncând o ultimă privire celor doi copii.
-Nu mai poți rămâne?mă întreabă Taehyung.
-Nu,scuze,spun tristă.
Când să plec Taehyung mă prinde de mână şi mă strânge în brațe,copiii îmbrățișându-mi picioarele. Era ca o îmbrătisare de familie. Nu am putut pleca până fratele lui nu îmi spusese cum îl cheamă,Jordan.
Cumva am plecat şi la ieșirea mallului m-am întâlnit cu Jenn care era vizibil obosită.În drum spre casă îmi povestise ce şi cum făcuse la florărie.
Când am ajuns acasă era extenuată. Era deja seară. Așa că m-am pus în pat adormind pe loc.
Bună dragilor. Am încercat să scriu cât am putut.Sper să vă placă.Vă mulțumesc pentru tot.Să lăsați comentarii,vă rog.
Ne citim săptămâna viitoare.
