La începutul săptămânii venisem direct de la Nicki. Mă trezisem de dimineață şi plecasem la şcoală.
Când am intrat pe poartă nimeni nu mă văzuse,dar când am intrat în coridorul şcolii,în jurul meu s-au adunat mai mulți elevi care cereau autografe şi poze. Fiecare voia şi eu le-am dat foarte bucuroasă.
Am intrat în clasă,toți colegii au sărit pe mine felicitându-mă şi cerând autografe de la Nicki. Mă luaseră în brațe şi parcă ziua mea se făcuse mai bună.
Profesorii mă felicitau când intrau la clasă. Dar cred că cea mai încântată era diriginta mea,care trebuie să fi avut o întâlnire reușită cu Dake căci era atât de zâmbitoare şi de fericită de puteai să îi spui orice lucru rău că nu se supăra sau enerva.
Trebuie să iasă mai des la întâlniri.
La pauza de prânz am intrat în cantină cu cele două colege: Kate şi Annie. Când am intrat în cantină toate privirile erau ațintite asupra noastră după care au început să fluiere şi să aclame.
Ne-am aşezat la o masă liberă. Aproape de anunțarea unei noi ore un boboc,din clasa a IXa au venit la mine să îmi ceară un autograf. După care spre masa noastră venea un băiat din clasa a XIIa care își trase un scaun lângă mine şi îmi ceruse să mă semnez pe mâna lui.
Băiatul era foarte chipeș. Avea niște ochi albaștrii,corpul bine lucrat şi un maxilar proeminent ce dădea impresia de dur.
Îi semnasem pe antebrațul tare. El îmi săruta încheietura mâinii şi plecă. Imediat a sunat clopoțelul şi ne-am întors în clasă.
În pauze mai veneau boboci care îmi cereau autografe şi să fac poze cu ei. Eu făceam asta. Sunt persoane pe care le enervează acest lucru,dar eu mă simt onorată să fac asta.
La finalul cursurilor trec pe lângă terenul de sport unde se antrenează echipa şi aceştia încep să fluiere. Nu îmi întorc capul,nu sunt un câine să vin când mă fluieră.
Oricum,m-am dus la cămin. Nicki m-a sunat să mă întrebe cum îmi este viața acum că toți ştiu. De fapt,nimeni nu ştia că sunt nepoata ei. Eram apreciată pentru prestația mea. Refuzam să îi răspund. Aduceam vorba de altele. Observase ca nu prea am bunăvoința să vorbesc şi îmi închise.
Kate şi Annie mă invitaseră la mall,dar le refuzasem cu pretextul că învăț,aveam nevoie de o pauză. O pauză în care să stau şi să nu fac nimic. Am făcut destulă mişcare cu spectacolul acesta. Vreau să stau şi să lenevesc.
Îmi aduc aminte că în timpul pregătirii pentru spectacol am împrumutat niște cărți de la bibliotecă. A trecut ceva de când le-am luat şi cred că ar fi timpul să le returnez.
Ies din cămin cu câteva cărți în brațe şi mă îndrept spre bibliotecă. Trec pe lângă teren şi văd că fug câțiva băieți spre ieșirea terenului. Jimin mă strigă. M-am oprit şi Jimin mă luase în brațe şi mă învârti scăpând cărțile. Jungkook făcea la fel.
Bietele cărți fuseseră aruncate pe jos de câteva ori.
Cei doi nu se mai opreau din vorbit. Eu doar încercam să fiu atentă la ei.Taehyung stătea în spatele lor şi asculta,nu spunea nimic. Şi totuși,nu mă simțeam bine ştiind că este aproape de mine şi că vorbisem acum câteva zile.
Jimin îmi smulse cărțile şi porni spre bibliotecă,toți patru mergând împreună.
Am ajuns la bibliotecă lăsând cărțile şi ieșind din clădire.
Aproape de teren începuse să vorbească şi Taehyung:
-Cred că ne-am uitat echipamentul în vestiar,zice Taehyung.
-Nu le-am luat?zice Jimin.
-Nu țin minte să le fi luat,spune Taehyung.
-Merg eu să le iau,spune Jungkook pornind spre vestiare.
-Stai să te ajut,spune Jimin fugind după el.
Acum am rămas doar Taehyung şi cu mine. Nu mă simt confortabil în prezența lui. Așa că înaintez lăsându-l singur.
-Stai,îl aud strigând.
Mă opresc şi mă întorc cu fața spre el. Nu am spus nimic şi nici nu o voi face. El se apropia de mine.
-De ce nu îmi vorbești?De ce pleci când am rămas doar noi şi putem vorbi despre noi?zice el nervos.
Nu spun nimic. Vreau doar să ascult şi să plec. Nu vreau să comentez nimic,nu vreau să-l mai văd. Nicki m-a ajutat să fiu ca înainte de a fi împreună cu el,şi el acum ce vrea?
-De ce nu vorbești cu mine?zice şi mă îmbrățișează.
Mă trag din brațele lui acesta devenind şi mai nervos.
-Spune-mi ceva!Nu mă lăsa să vorbesc doar eu!țipă el.
Acum parcă era o altă persoană. Nu mai era acel băiat dulce de care îmi plăcea,acum era mai agresiv. Poate faptul că îl ignor îl face să reacționeze așa,dar dacă mă gândesc mai bine de ce să nu ştie ce gândesc.
-Nu vreau să te mai văd. Cum poți să țipi în așa fel. M-am săturat să tot te văd cum încă te crezi prietenul meu,nu mai ești. Tu ai hotărât asta şi suportă consecințele,zic eu şi dau să plec.
-Regret,chiar îmi pare rău pentru ceea ce am făcut, dar...Stai!spune el.
Eu plec spre cămin fără să mă mai opresc.
După minute bune de când am ajuns în cămin îmi sună telefonul. Privesc ecranul şi văd un număr necunoscut,nu răspund. Îl pun pe silențios şi mă apuc de puțină curățenie în apartament. Îl simt cum vibrează,din nou, în buzunar şi mă opresc. Observ că acum mă sună Jungkook.
-Alo!
-De ce nu îmi răspunzi?Te sun şi tu...
-Poți înceta?Sunt ocupată şi nu am timp să vorbesc la telefon cu toată lumea.
-Deci eu sunt toată lumea?Nu e ca şi cum te-am iubit şi eram şi prieteni înainte,spune Taehyung.
El a observat că nu îi răspund,a început să mă sune de pe alte numere de telefon.
-Uită,spune-mi de ce tot vrei să vorbești cu mine şi să terminăm o dată cu toate acestea.
-Vreau să ne întâlnim şi să vorbim.
-Nu vreau să ne întâlnim.Dacă ai ceva de spus,spune-mi acum,zic eu autoritară.
-Vreau să ne împacăm.
-Nu,mulțumesc.
-De ce?Eu te iubesc.
-Te-ai gândit că poate mi-a fost destul să te desparți de mine pe un motiv imaginat de tine?Nu mai vreau să o pățesc iar.
-Promit că nu mai fac nimic care să te supere.
-Putem termina aici conversația, te rog?Te rog,spun eu dându-mă bătută.
-Nu!Eu vreau să mai vorbesc cu tine,zice el.
-Am treabă,nu mai pot vorbi. Scuză-mă,dar trebuie să închid.
-Înainte să închizi vreau să îmi mai spui ceva.
-Ce?
-Că mă iubești. O să stau mai liniştit dacă te aud spunând asta.
-Şi o să mă lași în pace să îmi fac treburile?
-Da.
-Atunci o sa imi inchid telefonul.
-Stai,draga mea! Câteodată mai exagerez si eu.
-Nu-i nimic.
Apoi niciunul din noi nu mai spune nimic şi apelul continuă încă jumătate de minut. Apoi el închide.
Oare am fost prea dură cu el?
E faptul că nu mai vreau să sufăr şi să mă afund în muncă pentru a uita. Nu cred că mai rezist încă o dată. Am cedat o dată,nu mai vreau.
Bună dragilor. Sper să vă placă acest capitol.Mulțumesc pentru lecturări/voturi,chiar mă simt mândră.Poate credeți că nu îmi place să comunic cu voi,dar vreau să scriu în această notă doar mulțumiri.Nu vreau să scriu mult în această notă doar pentru a-mi strânge un mai mare număr de cuvinte.Mulțumesc.
Ne citim săptămâna viitoare.
