Ultimele trei zile în L.A. le petreceam cu Nicki. Câteodată ea era insuportabilă,era chiar sufocantă. Mă întreba,mereu,dacă am motive plauzibile pentru a renunța la continuarea studiilor în acea instituție. Sau ,poate,mi se părea doar mie fiindcă așteptam să merg acasă cât mai repede.
Într-o zi,să mai treacă timpul,ne-am dus amândouă la mall. Ca de obicei ea se uita după lucruri utile: sugestii de ținute noi pentru dansatori şi pentru ea,accesorii şi lucruri extravagante care,până la urmă,îi scoteau în evidență. Poate nu conştientizasem până acum, dar ei erau obligați să se îmbrace extravagant pentru a atrage atenția fanilor. Am mers într-un magazin în care Nicki a văzut o jachetă neobișnuită: era de un albastru decolorat şi neuniform întins,dar mai avea şi mânecile foarte largi. Nu mi se părea o haină frumoasă,dar Nicki era încântată,chiar afirmând:
-Mereu trebuie să găsesc haine cât mai ciudate. Nu înseamnă că îmi plac. Dacă fanilor le place,fac orice. Mă tund doar ca să le placă,spune gânditoare uitându-se la jachetă,deși eu era scârbită de ea.
-Cred că fanii sunt totul pentru tine,spun uitându-mă la un alt tip de haine.
-Fără ei nu aş fi unde sunt acum,zice venind lângă mine.
-Te-ai gândit să schimbi ceva,poate genul muzical sau vestimentația. Nu ai simțit niciodată să faci o schimbare? întreb puțin tristă.
Mă pun eu în situația ei,de a fi obligat să te îmbraci cu ceva ce nu îți place sau să cânți ceva ce nu te reprezintă.
-De multe ori am vrut să pun capăt,căci simțeam că mă fac de râs şi că poate îmi fac familia de râs,dar Dake m-a convins să fac ceea ce trebuie şi m-a asigurat că voi avea susținători indiferent de ce îmbrac sau ce cânt. Oamenii mă iubesc pe mine nu ceea ce îmbrac,îmi răspunde ea atât de implicată încât mă făcea şi pe mine să simt frământările ei de la început.
Nu a putut sta mult în mall căci avea repetiții cu dansatorii. M-a chemat să merg cu ea,dar susținusem că vreau să mă mai plimb prin clădire.
Nu mai fusesem de ceva vreme la mall. Aveam nevoie de câteva momente singură să mă pot gândi la ce urma să fac.
Mă plimbam fără a ajunge într-un anumit loc şi cred că era cel mai relaxant lucru. Să nu te grăbeşti spre un anumit loc,ceea ce cred că puțini oameni fac,mai toți se grăbesc. Toți sunt implicați în această cursă nebună pentru a ajunge undeva. Până la urmă toți ajungem în acelaşi loc dacă ne grăbim sau dacă o luam mai încet şi observăm fiecare detaliu care face diferența. Un obiect este banal dacă nu observi detaliile,dar dacă te oprești să admiri vei observa cât de mult poate însemna un detaliu,poate nesemnificativ pentru tine,dar pentru cel care l-a realizat,acel detaliu poate semnifica esența.
Esențele tari se țin în sticluțe mici.
Era trecut de prânz şi telefonul meu mă anunțase că primisem un mesaj:
"Ești la cămin?"
Era Jenn. Mă mira faptul că se gândise la mine acum şi că nu mă contactase mai devreme. Mă gândeam dacă ar trebui să-i răspund,dar până la urmă ce era să fac:
"Sunt la mall."
După expedierea mesajului nu trecuse un minut că ea îmi expediase un alt mesaj:
"Vrei să ne întâlnim peste o oră?Cred că avem multe de vorbit."
Mă gândeam dacă voi mai sta o oră în acest mall. Poate peste câteva minute să mă sune Nicki şi să îmi spună să merg acasă:
"Peste o jumatate de oră.Nu ştiu cât dacă pot să mai stau o oră."
La fel ca data trecută era foarte promtă şi îmi răspunsese imediat:
"Ne vedem peste o jumătate de oră la LaCaffe."
Ce era să mai spun. Îi răspundem doar un simplu "bine" şi îmi continuam plimbarea relaxantă.
LaCaffe era una din puținele cafenele care nu era ca un bar. Majoritatea cafenelelor erau ca niște baruri. Erau prost aranjate şi erau ceva obişnuit ce puteai să le găseşti la orice margine de stradă. Când am intrat prima dată în această cafenea parcă simțeam o parte din suflet cum mi se umple de aroma discretă de cafea proaspăt măcinată,de orice băutură pe care o comandai şi era adusă de chelneriță cu zâmbetul pe buze,de bucurie. Semăna cu una din cafenelele din Londra în care mergeam cu câteva prietene pentru a bea o ciocolată caldă cum nu mai găseai nicăieri şi de a lua cărți pentru citit din biblioteca acesteia.
Poate o apreciam atât doar pentru că îmi aducea aminte de casă,chiar îmi era dor de Londra mea.
Mă gândeam că poate trecuse o jumătate de oră de când vorbisem cu Jenn şi am plecat spre acel loc superb. Când am ajuns eu,Jenn încă nu venise. Așa că m-am așezat la o masă şi am așteptat. Chelnerița venise să mă întrebe dacă vreau să comand ceva,dar îi răspunsem că aștept pe cineva şi că voi comanda de îndată ce vine acea persoană. Ea doar a zâmbit şi a plecat.
O așteptam de câteva minute pe Jenn şi mă gândeam că dacă nu vine în următoarele minute voi pleca şi cu siguranță mă voi enerva,dar ea atunci a apărut în local. Se uita după mine şi apoi veni şi se aşeză la masă. Chelneriță veni din nou şi acum comandasem două sucuri de zmeură.
Nu eram adepta cafelei,doar că îmi plăcea aroma când era măcinată,dar fără să o consum.
Jenn începuse discuția:
-Deci,ce ai mai făcut de atunci?
Folosea acel atunci parcă eram două prietene plecate care acum se regăsiseră,nu că noi nu ne-am mai vorbit câteva luni din cauza ei.
-S-au întâmplat multe,tu?o întreb înapoi pentru a părea politicoasă
-La fel. Mă înțeleg foarte bine cu iubitul meu,Troy, verișoara mea urmează să nască un băiețel. Totul e bine. Nu vrei să detaliezi?spune zâmbind.
Chelneriță ne adusese comanda.
-E cam opusul la ceea ce ți s-a întâmplat ție. S-a despărțit Taehyung de mine,am depus destul efort încât să ajung la spital din cauza unui spectacol,voi merge în Londra şi cred că mă voi transfera la un liceu din Londra,evenimente frumoase,zic ironică.
Ea părea uimită de ceea ce aude. Parcă nu îi venea să creadă:
-Îmi pare rău pentru tine. Nu ştiam prin ce treci,zice tristă.
Un moment de liniște s-a lăsat între noi,până când tot ea a vorbit:
-Chiar vrei să te transferi? Taehyung ştie?mă întreabă ea afectată.
-Da,ştie. Cred că mă voi transfera. Adică viața mea în L.A. a fost un coșmar care îmi pare bine că se încheie,spun ușurată.
-Cum a reacționat?întreabă păstrându-şi starea.
-Taehyung?Ce era să zică?Doar el s-a despărțit de mine şi acum se așteaptă să mă afecteze prin ce trece. Câți dintre voi ați ştiut de căderea mea?spun simțind cum mă enervez.
-Nimeni nu a ştiut fiindcă nimeni nu ne-a spus.
Eu renunțam la a mai spune ceva doar să nu mă enervez:
-Taehyung chiar te place. Ştiu că după ce s-a despărțit de tine,i-a părut rău,eu doar ascultam. Mă abțineam să nu îmi exprim punctul de vedere.
-De ce nu mi-ai spus că Nicki Minaj e mătușa ta şi că tu atunci a trebuit să faci asta pentru şcoală?întreabă ea.
-Mă temeam ca nu cumva să se afle că mătușa mea este Nicki Minaj şi să am prieteni doar de fațadă. Nu am vrut să fiu populară,mai bine singură decât cu mulți prieteni care stau pentru că ești rudă cu o vedetă.
Nu spunea nimic. Asta a durat doar câteva secunde căci iar începea conversația:
-Te-ai schimbat foarte mult de ultima dată când am vorbit. Ești mai dură şi parcă te-ai maturizat.
-Cred că toate au dus spre această soluție,de aceea vreau să plec acasă. M-am săturat să fiu matură. Vreau să mă comport cum mă comportam înainte,spun nostalgică.
-Chiar erai un copil înainte. Ți-a făcut bine totul. Se vede o schimbare în bine.
Cu cât discutam cu atât ne apropiam şi mai tare. Își ceruse scuze pentru faptul că atunci nu a acționat cum a trebuit şi s-a îndepărtat.
Era deja aproape de ora cinci după-amiaza. Mergeam acasă să îmi pregătesc ultimele lucruri pentru zborul spre Anglia care va urma.
Seara telefonul meu suna,dar nu aveam cum să răspund căci eram în duș. După ce am ieșit mi-am verificat telefonul. Aveam un mesaj vocal. Acesta a început să se desfășoare:
"Îmi va fi dor de tine. Îmi este greu să nu ți-o pot spune față în față,dar nu te-am găsit. Te-am căutat la cămin,ușa era încuiată. Nu ai vrea să ştii ce sentiment am avut..."
Făcuse o pauză iar înainte de a-şi relua ideea s-a auzit un oftat lung.
"...Îmi pare rău că nu am venit la încheierea anului,dar mi-a fost teamă că poate te văd ultima dată şi că poate nu voi rezista să nu te rog să te întorci...."
Acesta iar făcea o pauză. Probabil nu ştia ce să mai spună.
"...Vreau să te mai văd înainte de a pleca. Dacă nu te văd,vreau să îți spun că te iubesc şi să ai grijă de tine."
Bună dragilor. Obişnuita mea introducere.Sper să vă placă. Mulțumesc pentru faptul că încă sunteți alături de mine pe ultima sută de metrii.Mai este un singur capitol.Sper să le citiți cu plăcere pe amândouă.
Vă pup.
Ne citim săptămâna viitoare.
