Acea zi se apropia,acea zi era ziua în care voi pleca din Los Angeles lăsând aici totul.
Aflasem decizia mătușii şi nu ştiam ce să spun despre soluția ei. Nu mi se părea foarte bună. Mă gândeam doar la mine. Eu eram singura care a suferit în acest an şi am învățat că eu trebuie să mă ascult pe mine şi nu pe alții fiindcă eu ştiu ce este cel mai bine pentru mine.
Erau ultimele zile petrecute în această instituție. Colegii mei nu ştiau nimic despre posibila mea transferare,dar preferam să nu ştie. Dacă o să mă vadă anul următor,bine,dacă nu,tot bine.
Aceste zile le-am petrecut cu colegii prin cafenele unde fiecare servea o băutură şi schimbam impresii despre acest an şi ne făceam iluzii despre anul ce va urma,iar după eram în cămin strângându-mi lucrurile.
Înainte cu o zi de ceremonia de încheiere a acestui an am avut niște musafiri,erau Taehyung, Jimin şi Jungkook. Toți erau triști şi posomorâți. M-au ajutat la împachetat. Nu au vrut să mai vrut să stea cel puțin Jungkook care îl luase şi pe Jimin. Eu şi Taehyung rămânând singuri. Ne-am așezat pe canapeaua din sufragerie care acum avea pe deasupra o folie de plastic pentru protecție împotriva prafului. Am luat două sucuri din frigider şi le-am pus pe masă. El doar se uita la sticlă. Avea o privire pe care nu o mai văzusem. Ochii lui exprimau o tristețe dureroasă. Nu îmi place să îl văd aşa. Îi pusesem mâna pe păr şi-l mângâiam:
-Ce e cu tine?întreb îngrijorată.
-Ține-mă în brațe,te rog,spune el şi îmi cuprinde umerii cu brațele sale.
-Ce ai pățit? Mă îngrijorezi.
-Nu îmi place să ştiu că poate acum te mai țin în brațe ultima dată în viața mea,mă strânge şi mai tare.
-Dacă nu o să vin anul următor, o să vă vizitez pe toți,spun eu şi el se dezlipeşte de mine.
-Nu îmi place cum sună acel daca din gura ta dulce în această situație,spune supărat.
-Ce ai vrea să fac?zic eu.
-Să îmi spui că te vei întoarce la mine şi că nu te gândești niciun moment să rămâi în Anglia,spune luându-mi mâinile în mâinile sale mari şi calde.
-Dacă nu mai vin anul următor, vrei să te mint?spun punandu-mi mâna pe obrazul său.
-Minte-mă să pot măcar să mă gândesc la tine. Nu doar la amintirea ta!țipă el la mine apoi se ridică de pe canapea şi pleacă afară din apartament.
După câteva ore cineva sună la ușa apartamentului.bEra Jimin. Cum intrase mă îmbrățișa. Nu voia să stea în sufragerie aşa că îl invitasem în bucătărie. Se aşeză pe unul din scaunele rămase şi începusem să vorbim:
-Sigur pleci?
-Nimic nu este sigur,dar vreau să mă întorc în Anglia,spun cu o urmă de bucurie căci mă gândeam cât de dor îmi este de toți de acolo.
-Să nu mă uiți dacă nu te mai întorci,spune trist.
-Nu vă uit pe niciunul,promit,spun cu un ton stins căci acum se dădea o luptă în mine între rațiune şi prietenie.
Tot discutam până târziu iar când Jimin era la ușă să plece,am simțit nevoia să-i spun ceva:
-Pot să îți spun ceva?întreb nesigură.
-Sigur,răspunde atent.
-Dar să nu mai spui nimănui,nici măcar băieților.
Acesta aproba.
-Decizia de a pleca nu este sigură. Mă voi hotărî în timpul vacanței dacă vreau să rămân în Anglia sau...
-Să te întorci,mă completează el.
Apoi ne-am luat la revedere nu înainte de a se asigura că voi merge mâine la ceremonia de încheiere.
Stăteam şi mă gândeam ce să fac. Nu mă puteam hotărî dacă să rămân sau să plec.
Soluția mătușii parcă nu mă încânta. Nu mi se părea a fi cea mai bună soluție. Nu mă gândeam ca la o posibilitate,chiar,pot spune că, nu îmi plăcea. Dar am toată vara la dispoziție să mă gândesc şi să mă sfătuiesc cu părinții mei despre ce va urma să fac.
Ziua următoare am mers la ceremonie. Doar i-am promis lui Jimin că voi fi acolo. El şi Jungkook stăteau pe una din acele trepte fiind cu ochii în patru la trecători. S-au bucurat când m-au văzut,dar Taehyung nu era cu ei. Nu îl văzusem deloc pe parcursul închiderii.
Nicki a fost invitată să vorbească şi ea căci acum făcea parte din consiliul şcolii. Mi-a plăcut discursul ei:
"Acum,eu făcând parte din consiliul acestei instituții,mă voi ocupa mai în detaliu de activitățile în care se implică elevii. Am observat că în afară de clubul sportiv nu mai există alte cluburi sau cel puțin eu nu le-am văzut. Începând de anul următor mă voi asigura să existe mai multe cluburi în care elevii să-şi desfășoare activitatea plăcută lor. Din septembrie se vor afişa niște liste unde vor fi numite câteva cluburi iar dacă mai aveți idei ,voi fi bucuroasă să le ascult."
Discursul ei se terminase în ropote de aplauze,ceea ce o încânta.
Imediat ceremonia se încheia şi ne ridicasem de acolo. Îmi luasem rămas bun de la Jungkook şi Jimin care păreau trişti. Mă duceam singură până la cămin pentru a-mi împacheta cele rămase. Imaginile desfășurate pe acest an mi se derulau prin fața ochilor. Priveam terenul de fotbal şi îmi aduceam aminte de toate întâmplările petrecute acolo,terenul de baschet îmi aducea aminte de discuția cu Jungkook de acum câteva zile şi de atunci cu Taehyung. Toate îmi aduceau aminte de ceva.
Ajunsesem la cămin şi luasem toate cărțile împrumutate de la bibliotecă şi am mers să le returnez. Când am venit înapoi Nicki era cu Dake şi încă două persoane în apartamentul meu. Îmi luaseră bagajele şi au ieșit afara. Eu am rămas ultima şi am aruncat o ultimă privire prin întregul apartament. Acum apartamentul avea mobilierul acoperit cu plastic şi totul era gol:rafturile din bucătărie, dulapurile din dormitor,totul. Cu cât stăteam mai mult în acest loc cu atât simțeam cum îmi las o parte din suflet aici.
O să îmi fie dor de locul acesta.
Urma să stau câteva zile la Nicki până puteam merge acasă cu avionul. După weekend-uri petrecute împreună acum puteam petrece mai mult de două zile. Zborul meu fiind planificat peste trei zile.
Abia aștept să ajung acasă.
Bună dragilor. Cred că mai am doar două capitole şi cartea se încheie.
Vă mulțumesc pentru fiecare vot,lecturare şi listare.Pe parcursul acestei povești cred că am muncit mai mult noaptea.Nu prea aveam inspirație ziua.
Sper să citiți şi cele două capitole care urmează şi sper că va plăcut acest capitol.
Vreau să postez o poveste nouă.Vreau să văd câți vreți să o citiți.
Ne citim săptămâna viitoare.
