Prefă-te că mă iubeşti

Capitolul 19

Jenn vedea încă roşu în faţa ochilor din cauza furiei, atunci când se trezi cu gura lui peste a ei. O simţi caldă şi presată aşa cum nu mai fusese demult. Limba lui căută disperată să pătrundă, şi totul se risipi în jurul lui Jenn, roşeaţa furiei se transformă în cea a pasiunii.

Îi răspunse la sărut în secunda următoare, deschizându-şi gura şi împletindu-şi limba cu a lui. Îi mai rămăsese doar fesul în cap, iar ea i-l trase şi îşi afundă toate cele zece degete în părul lui, pe care îl adora acum. Îşi strânse pumnii şi îl făcu pe Harry să geamă în gura ei, devenind tot mai posesiv în sărut şi căutând să ia cât mai mult din ea, plăcerea de care fusese îndepărtat săptămâna asta. Amândoi fuseseră.

Se mişcă deasupra ei şi îşi băgă palma dreaptă pe sub ceafa ei, ridicându-i capul. Părul îi era plin de zăpadă, amândoi erau acoperiţi cu ea şi feţele le erau reci, doar gurile ardeau.

Îi veni să îi muşte limba la cât de dulce era, şi în sfârşit era din nou darnică şi pasională în gura lui. Încercă disperat să o cuprindă în braţe, să o strângă sub el, să îi depărteze picioarele şi să se bage între ele, era mânat de o nevoie nebunească pe care nu mai putea să o stăpânească, o voia pe femeia asta cu toată fiinţa lui, dar se izbi din nou de obstacole. De data asta nu îl mai oprea Jenn şi nici nu mai erau întrerupţi de cineva, doar de cele zece straturi de haine dintre ei.

Îşi coborî gura pe maxilarul ei, sărutând şi lingând zăpada, era atât de rece, dar o simţea pe Jenn fierbând prin interior. Îi trase gulerele bluzelor şi îşi îngropă faţa pe gâtul ei, unde căldura pulsa spre faţa lui îngheţată. Gemu de plăcere când îşi lipi buzele de pulsul ei, iar Jenn icni şi se arcui sub el când simţi gheaţa pe pielea ei, dar nu îl respinse. Clocotea acum, şi avea nevoie de el să o stingă, altfel avea să se topească.

Harry oftă pe gâtul ei.

- Mai ţii minte ce ţi-am spus în maşină?

Jenn deschise ochii şi privi cerul înnorat, ce părea mult mai calm decât interiorul ei acum.

- Despre haine?! Ghici ea, iar Harry aprobă din cap şi îşi ridică privirea spre ea. În ochii lui era o asemenea jale, că o făcu pe Jenn să râdă, deşi nici ea nu era mai bine din punctul de vedere al excitării.

- Nu mai râde! O certă el, agitându-se deasupra ei. Nu cred că mă simţi printre atâtea haine, dar sunt atât de tare încât probabil o să-mi crape.

Jenn îşi muşcă limba, puţin stânjenită de limbajul ei, dar tot nu îi potoli amuzamentul. Se chinui cu sufocarea hainelor şi greutatea lui şi îşi desfăcu picioarele în jurul lui. Harry îşi strânse ochii şi scoase un sunet animalic din fundul gâtului.

- Îţi place al dracu' să mă chinui, nu-i aşa?

Jenn rânji şi se strădui să îl strângă, nu o făcea doar ca să îl chinuie pe el, de fapt nu o făcea deloc pentru asta, ci pentru că îi aducea o satisfacţie nebunească să îl ţină aşa, iar acum regreta şi ea că erau atât de înfofoliţi. Îl mai simţise aşa în prima dimineaţă când se treziseră împreună, când el se ridicase deasupra ei şi se împinsese dornic între picioarele ei. Atunci se speriase de reacţia bruscă, dar acum era tentată să o simtă din nou, deşi avea prea multe haine pe ea pentru asta.

Harry gemu din nou şi se năpusti asupra gurii ei, secătuind-o cu al sărut animalic ce o lăsă pe Jenn cu adevărat fără respiraţie şi cu buzele pulsând de o durere plăcută.

- Jenn, să nu crezi că eşti protejată pentru că ai atâtea haine pe tine. Dacă mă mai strângi între picioare, nici nu o să îţi dai seama când ajungi goală în zăpadă.