Prefă-te că mă iubeşti

Capitolul 16

Ochii ei se măriră în orbite. Privi mâna lui, apoi faţa lui, apoi mâna din nou şi tot aşa.

- Ce Dumnezeu faci? Se revoltă, dar fără cea mai mică încercare să îndepărteze mâna care făcea minuni în interiorul coapsei drepte, atât de aproape de...

Harry îi zâmbi drăgălaş, ca un îngeraş ce îşi ascunde coada de drăcuşor la spate.

- Ce? Nu e bine? Vrei să mă opresc? Palma rămase nemişcată, iar zâmbetul lui Harry deveni tot mai răutăcios. Jenn se încruntă la el.

- De asta m-ai ţinut patru ore pe cal, ca să îţi poţi vârî mâna între picioarele mele?

- E unul dintre motive! Îi făcu cu ochiul, şi îşi strânse din nou palma, relaxând-o uşor şi făcând-o pe Jenn să îşi dorească să geamă de plăcere şi uşurare, dar îşi adună toată puterea din ea ca să îi îndepărteze mâna.

- Mă descurc şi singură! Bombăni şi începu să îşi maseze coapsele, dar de ce nu se simţea nici pe aproape la fel de bine ca ce făcuse Harry? Asta o înfurie şi mai tare.

El râse şi se ridică în picioare, lăsând-o să se maseze singură.

- Cum doriţi, rege Arthur.

Jenn îşi strânse cu putere coapsele, le frecă cu palmele şi simţi cum furnicăturile amorţelii dispar, dar era sigură că mâine nu o să mai poată sta jos. E norocoasă dacă nu se alege cu picioarele crăcănate din asta. Proastă fusese că nu îşi dăduse seama ce punea Harry la cale, şi mai ales să îşi dea seama singură că avea să îşi nenorocească muşchii fesieri în poziţia aia atâta timp.

Reuşi în cele din urmă să se ridice în picioare şi se îndreptă de spate, văitându-se ca o bătrânică cu probleme la articulaţii. Harry tocmai dăduse harnaşamentul jos şi de pe Snow şi îi întinse lui Jenn o perie să o ţesale.

Sărută iapa pe frunte înainte să înceapă să o răsfeţe cu peria. Spinarea lui Snow era puţin transpirată, dar părea fericită şi plină de energie după ziua asta. Se uită la Harry cum îl ţesala migălos pe Shadow şi îşi aminti din nou palma lui între picioarele ei. Fusese atât de aproape să o atingă. Chiar dacă purta blugi strâmţi şi o groaznică durere de muşchi, tot simţise focul pârjolindu-i pe sub piele când îşi dăduse seama de poziţia pe care o aveau. Strânse din dinţi şi se înjură mintal, ţesălând-o pe Snow mai tare decât ar fi trebuit, de frustrare că mica curvă scotea capul din ce în ce mai mult din colţul întunecat în care reuşise să o îndese. Era imposibil să o ţină bine baricadată acolo cu Harry prin preajmă. Chiar şi noaptea trecută se gândise de zeci de ori cum ar fi ca Harry să vină lângă ea în pat, să o cuprindă în braţe... fusese enervant de conştientă de prezenţa lui în cameră. Îl auzise învârtindu-se pe toate părţile şi bombănind nemulţumit şi îşi dorise de multe ori să vină pur şi simplu în pat lângă ea. Slavă Domnului că nu venise.

Snow necheză subtil, în semn că perierea e prea aspră. Jenn îşi calmă mâna imediat şi o mângâie pe Snow.

- Îmi pare rău, fetiţo! Îi şopti ea şi începu o periere mai tandră.

- Va supără ceva, rege Arthur?

Se întoarse cu o încruntătură spre el, zâmbetul lui dobitoc o făcea să îşi dorească să îi arunce peria de ţesalat în cap.

- Nu îmi mai spune aşa.

- De ce? Ţi se potriveşte.

Îşi ridică bărbia îngâmfată şi curată peria de păr. Strânse un ghemotoc alb şi îl aruncă spre Harry. El se feri imediat scârbit, iar Jenn izbucni în râs. Se piti după Shadow şi se uită urât la ea.