Prefă-te că mă iubeşti

Capitolul 28

Jenn simţi cum i se opreşte respiraţia când maşina opri în faţa casei. Trase adânc aer în piept şi oftă cu putere, strângându-şi buzele ca să îşi abţină înjurătura murdară pe care simţi nevoia să o scoată imediat.

Mark se întoarse spre ea, de la volan.

- Aşteptaţi până când vă desfac eu uşa. Spuse bărbatul, chiar înainte să iasă din maşină. Jenn îşi încheie nasturii bluzei până la ultimul, simţind ciudata nevoie de a se camufla cât mai mult. Privi spre gloata din faţa casei lui Sam şi îşi adună tot curajul de care avea nevoie când Mark îi deschise portiera.

Puse piciorul jos şi coborî, înjurându-se în gând că alesese cizmele cu tocuri. I-ar fi fost mai uşor să se strecoare printre ei şi să o şteargă în casă dacă era încălţată în tenişi. Dar acum era viitoare soţie a prinţului Styles, avea o reputaţie de păstrat - adică de creat.

Ziariştii tăbărâră imediat asupra ei, asaltând-o cu blitzuri orbitoare şi zeci de întrebări puse toate în acelaşi timp, la care nu ar fi putut să răspundă nici dacă ar fi vrut. Mark deveni scut în jurul ei, ameninţând mocnit şi împingându-i pe paparazzii din calea lor. Chiar dacă făcuse scandal şi îl refuzase la început, acum mulţumi sfinţilor că fusese de acord să aibă un bodyguard personal. Harry îi spusese că va avea nevoie de unul şi nu cedase până când ea nu acceptase, iar acum realiză câtă dreptate avusese. I-ar fi fost imposibil să ajungă singură în casă dacă nu îl avea lângă ea pe bărbatul de peste 1.90, umeri laţi de parcă purta echipament de rugby pe sub sacou, şi o privire deloc prietenoasă. O îngrozise prima dată când Harry îi făcuse cunoştinţă cu el. Dacă tot acceptase un bodyguard, se aştepta la un bărbat mai... uman. Asta îi ceruse lui Harry. Dar el îi adusese un munte de om cu privire de uliu şi antrenament de cyborg. Era blond, tuns foarte scurt, cu tenul alb şi ochii albaştri, aproape gri. Dar fusese uşurată că peste toată carcasa asta de titan, era totuşi un bărbat blând şi înţelegător, care nu se plângea că trebuie să stea cu ea câte 5-6 ore la pregătirile pentru nuntă. Mai mult se plângea ea decât el - şi nici de văicărelile ei nu se plângea, le asculta înţelegător.

Un fotograf aproape că o lovi cu aparatul în frunte, încercând să ia un prim-plan al chipului ei, pe care îl ţinea ascuns, cu faţa în pământ. Mark mârâi şi îşi folosi braţul masiv să îl împingă în spate pe băiatul îndrăzneţ. Niciodată nu i se păruse curtea din faţa casei lui Sam, atât de mare.

- Jennifer, unde şi când va avea loc căsătoria dintre tine şi Harry?

- Sunteţi împreună de mult timp?

- De ce nu v-aţi făcut cunoscută relaţia până acum?

- De ce vă grăbiţi cu nunta?

- Cunoşti escapadele lui Harry? Crezi că pe tine te iubeşte cu adevărat?

- Ce părere ai de familia lui?

- De ce nu v-aţi mutat împreună?

Până când ajunse la uşă, Jenn era deja epuizată şi ameţită. Valul de întrebări continuă, una după alta, ca muştele enervante dintr-un stol cărora li se pune pata pe tine. Nu scoase nici un cuvânt şi nu făcu nicio declaraţie, aşa cum fusese învăţată. Sam o aştepta deja la uşă şi Jenn o privi ca pe salvarea ei când ajunse lângă ea şi fu repede trasă înăuntru. Mark rămase afară să gonească presa de pe ce ar trebui să fie o proprietate privată.

Sam închise repede uşa şi o încuie, de parcă pe partea cealaltă se afla un monstru gata să dea buzna peste ele. Pentru Jenn era mai rău decât atât.

- Mama lor a dracului! Au noroc că nu am aici carabina tatei. Jur că îi făceam ţăndări pe toţi, sunt aici de azi-dimineaţă!

Se revoltă Sam, Jenn oftă şi merse spre sufragerie, descălţându-se pe drum. Îşi aruncă geanta şi se trânti epuizată pe canapea.