Prefă-te că mă iubeşti

Epilog

Picioruşele micuţe şi durdulii începură să zburde imediat ce atinseră pământul. Ţâşni din braţele mamei lui şi cu un chiot de fericire, fugi spre bărbatul ce îşi făcuse apariţia din senin. Traversă ţarcul într-o clipită şi se aruncă în braţele tatălui său, fiind săltat imediat deasupra capului. Râse şi aproape că ţipă de fericire, agitându-se între mâinile puternice care îl ţineau.

Jenn începu să râdă şi veni spre ei, trăgându-l după ea pe micuţul ponei pe care Timmy îl călărise până acum. Râzând, Harry îşi sărută fiul pe obraji până când acesta începu să se ferească de el, împingându-l în faţă cu mânuţele lui mici şi grăsuţe.

- Tati, ajuge! Se revoltă el. Pup mami! Timmy arătă spre mama lui când Jenn ajunse şi ea lângă ei, în semn că are şi ea nevoie să fie sărutată.

- Pe mami nu o pup pentru că ea nu a venit în fuga la mine. Glumi Harry, făcând-o pe Jenn să îşi dea ochii peste cap, amuzată, iar pe Timmy să clatine dezaprobator din cap. Buclele lui castanii îi treceau de urechi, iar ochii verzi scânteiau în lumina soarelui la fel de frumos ca ai tatălui său, deşi aveau forma ochilor lui Jenn.

- Ba da, vlei să o pupi. Se contrazise el, cu toată inteligenţa celor doi ani ai lui.

- Măi să fie, ai dreptate! Se prefăcu Harry şocat şi se întinse imediat spre soţia lui, pe care o prinse de mijloc cu celălalt braţ şi o sărută cu toată ardoarea celor trei zile în care fusese plecat de lângă ea. Timmy fu strivit între ei şi începu să se agite.

- Gata, ajuge! Ajuge!

Harry şi Jenn începură să râdă şi se depărtară din sărut, privindu-şi micuţul cum se revoltă în braţele lui Harry. Avea lista lui de cuvinte preferate, iar „ajuge" era printre ele. Bineînţeles, reiniţializate după limba lui. La toată lumea spunea „ajuge". Când cineva depăşea limita în ceva ce nu îi convenea lui, o gură în plus de îngheţată, prea multă baie, desene animate care nu îi plăceau, toţi erau imediat articulaţi cu un „ajuge" drastic. Fusese primul lui cuvânt, aşa că avea putere în vocabular.

Timmy, mai exact Russell Thomas Styles, fusese o surpriză de proporţii pentru părinţii lui. Jenn îşi monitorizase atât de bine corpul, dar Timmy tot o păcălise. Îşi făcuse simţită prezenţa în a doua zi din săptămâna lor de miere. Erau pe iaht, iar prima dată Jenn crezuse că are pur şi simplu rău de mare. Apoi, greţurile reveniseră şi a doua zi şi, odată cu ele, o suspectă poftă de mâncare. Harry nu o mai lăsase să facă testul singură şi merseseră împreună direct la spital, doar pentru a li se confirma că Jenn era însărcinată în trei săptămâni. Fuseseră şocaţi, speriat şi extaziaţi, toate în acelaşi timp. Le luase câteva ore bune să realizeze ce se întâmplă, apoi rămăsese doar fericirea. Harry fusese mai rapid decât ea, începuse să vorbească cu burta ei înainte ca ea să îşi poată reveni de-a binelea din şoc. Nu era nici un dubiu că Timmy fusese conceput în noaptea aceea, în peştera cu izvor termal, când Jenn şi Harry făcuseră pentru prima dată dragoste.

Toată familia primise vestea cu extaz, cu excepţia lui Ryan, care se abţinuse de la comentarii, dar acum era la fel de vrăjit de Timmy ca toţi ceilalţi. Era imposibil să nu iubeşti micuţul ghemotoc ce radia de energie, chiar dacă venirea lui pe lume nu fusese uşoară. Poate era o pedeapsă pentru ei, din cauza minciunii ce se gândiseră să o spună, că Jenn nu poate face copii. Nu avusese probleme să rămână gravidă, dar, după primele luni, sarcina devenise extrem de dificilă. Fusese la un pas să piardă copilul de două ori, şi erau zile în şir în care nu se ridica din pat. Ameţeli constante şi oboseală. Naşterea fusese la fel de grea, o cezariană dificilă, mai ales din cauză că Timmy fusese un copil mare. Harry trecuse prin iad atunci şi şi-ar fi pierdut cu siguranţă minţile dacă se întâmpla ceva cu Jenn sau cu copilul. Fusese o perioadă de coşmar pentru ei, în ciuda fericirii pe care le-o aducea copilul. Nopţi nedormite şi frică permanentă, care îl consumaseră mai mult pe Harry decât pe ea. Dar totul se terminase cu bine, copilul se născuse sănătos, iar Jenn îşi revenise şi ea complet după câteva zile. Medicii îi spuseseră că încă mai poate avea copii, şi a doua sarcină s-ar putea să nu mai fie atât de complicată. La prima fusese în mare parte de vină stresul prin care trecuse în prima lună. Nu dăduseră explicaţii, dar ei doi ştiai mai bine despre ce fel de stres era vorba.