Jenn înţepeni.
Erau atât de multe lucruri de digerat într-o singură frază, încât îşi simţi picioarele înmuindu-se. Căută ceva de care să se ţină, nu neapărat pentru că ar fi căzut din picioare, dar prinzându-se de ceva stabil ar fi putut să scoată mai uşor golul de aer ce îi rămăsese înţepenit în piept.
Lăsând deoparte posibilitatea de a afla în sfârşit ce ascundea Harry şi ceea ce îi ceruse pentru asta - era altceva care cauzase blocajul ei.
Dragoste!
Era pentru prima dată când folosea cuvântul ăsta. Înainte fusese mereu sex. Acum era dragoste, iar cuvântul ăsta din gura lui îi provocă lui Jenn un foc pârjolitor pe sub piele care era sigură că nu are nicio legătură cu cel din şemineu. Acela era o mică scânteie acum spre deosebire de ce clocotea în venele ei.
- Harry... reuşi să rostească, apoi se opri, neştiind cum să continue, nici măcar cu ce să continue.
Ochii lui erau încă serioşi, şi tresări când îl văzu venind hotărât spre ea, ajungând-o din trei paşi şi dominând-o cu înălţimea lui.
- Pentru că ştiu că e mai mult decât ce îmi spui tu. Te simt, Jenn. Mâinile lui se aşezară pe braţele ei şi o trase spre el, focul din Jenn începu să îi topească carnea. Intensitatea din ochii lui era ca un acid verde ce îi intoxica mintea.
- Ştiu că mă vrei, dar e mereu ceva ce te opreşte. Vocea lui coborâse acum aproape la o şoaptă, iar Jenn înghiţi un nod greoi ca să îşi restabilească respiraţia.
- Spune-mi! Am dreptate? Ochii lui cereau adevărul cu o asemenea profunzime, încât ea nu mai putu să rezite. Se desprinse de el şi merse spre fereastră, încercând să se depărteze de şemineu şi de căldură, dar exact aşa cum prezisese, nu focul material crea căldura. Avea încă prosopul înfăşurat în jurul ei şi părul umed atârnându-i pe umeri, era cu spatele la Harry, dar îl vedea perfect în reflexia din oglindă. Rămăsese în acelaşi loc, dar se întorsese spre ea şi aştepta un răspuns - nu prea răbdător, după cum indica încruntătură de pe fruntea lui.
Oftă adânc şi îşi coborî privirea, ca să nu îl mai vadă şi să poată gândi limpede. Găsi instantaneu mai multe răspunsuri.
De ce nu vreau să fac dragoste cu tine? Pentru că te iubesc. Pentru că îmi e teamă că după ce vom face pasul ăsta, îmi vei lua şi ultimul strop de inimă şi o să rămân distrusă când totul se va termina şi eu va trebui să plec. Pentru că îmi e frică. Eu sunt o începătoare în toate astea şi tu ai atâtea aşteptări de la mine, dorinţe pe care s-ar putea nu ţi le pot îndeplini. Şi, pentru că, în ciuda felului în care ai formulat cerinţa asta, sunt sigură că pentru tine nu e cu adevărat dragoste, ci doar o satisfacţie carnală, iar eu nu cred că aş putea rezista gândului că te iubesc, în timp ce tu doar îţi potoleşti o nevoie cu trupul meu.
Ăsta era răspunsul pe care i l-ar fi dat, care cuprindea tot ce simţea şi toate lucrurile de care se temea, dar bineînţeles că nu putea să îi spună asta. Trecându-şi mâna prin păr, se întoarse spre el şi încercă să preia o expresie serioasă şi relaxată, care să nu îi lase la iveală tumultul interior.
- Tu care crezi că e adevăratul motiv? Se auzi întrebând, deşi nu se gândise la asta înainte să rostească, însă îşi dădu imediat seama că e cea mai bună strategie. Să evite răspunsul, dându-i lui posibilitatea să vorbească. Harry oftă şi veni spre ea, cu paşi mult mai şovăitori de data asta. Era îngrozitor de greu pentru Jenn să rămână concentrată, mai ales observând cum pantalonii lui coborau tot mai mult pe şolduri. Trunchiul lui părea să aibă un metru lungime, oare fusese mereu aşa mare şi înalt? S-ar putea ghemui cu totul la pieptul lui dacă ar încerca - de fapt, o făcuse odată, în noaptea când se întorseseră de la cina cu familia lui, în maşină, după o ceartă aprigă. I se părea că trecuseră ani de atunci, când nu era nici măcar o lună.
CITEȘTI
Prefă-te că mă iubeşti
FanfictionGăsirea unui inel pierdut pe plajă îi aduce lui Jennifer Rey mai multe probleme decât şi-ar putea imagina vreodată o femeie. În speranţa că va scăpa de bărbatul ce o torturează de ani buni, ea acceptă un pact cu acesta şi se preface iubita lui p...