Prefă-te că mă iubeşti

Capitolul 23

Jenn se aştepta deja la o replică de genul ăsta, aşa că nu o luă prin surprindere. Ridicându-şi bărbia, sfidătoare, aruncă cu ghemotocul de vată direct în nasul lui.

- Ţi-a revenit perversitatea, deci nu mai eşti pe moarte.

Vru să se ridice din pat şi să îl lase să se îngrijească singur - până nu începea să îi fie tentantă propunerea lui cu picioarele desfăcute - dar Harry o opri, prinzând-o de mână şi începând să râdă.

- Dacă eşti interesată să afli, să ştii că o să fiu pervers chiar şi pe lumea cealaltă.

Jenn îşi dădu ochii peste cap.

- Nu mă îndoiesc. Comentă ea printre dinţi. Harry îi rânji cu un şireag lung de incisivi şi canini albi şi prevestitori de plăceri dureroase. Jenn înghiţi în sec privindu-i gura senzuală, buzele îi erau subţiri, dar totuşi cărnoase în centru, pale şi moi. Alungite mult şi ridicate în colţuri, lucru care îi făcea aproape fiecare zâmbet să pară unul şiret. Acum erau umflate de la alergie, dar nu într-un mod grotesc. Jenn observase că uneori îşi ţine limba între dinţi, mai ales când râde. Nu foarte mult, doar vârful, astfel încât să pară şi mai atrăgător decât e deja. Îşi imagină ce ar putea face el cu gura aia, şi nu doar peste gura ei, şi îşi scutură imediat capul. Asta îi mai lipsea; să aibă fantezii sexuale cu gura lui Harry.

- Întoarce-te, trebuie să îţi tamponez şi petele de pe spate. Spuse cu un glas aproape răguşit, iar Harry continuă să rânjească, de parcă ştia foarte clar tot ce gândise ea până acum. În timp ce el se întorcea pe burtă, se gândi speriată dacă nu cumva putea să îi citească minţile. N-ar fi o surpriză, la câte i-a făcut bărbatul ăsta deja.

Înmuie tamponul în soluţia spirtoasă şi îşi reluă concentrarea, observând că pe spate avea mai multe pete ca pe abdomen. Mai ales pe omoplaţi şi în jurul coastelor. Mormăi în barbă.

- Nu pot să cred că Ryan a făcut aşa ceva.

Harry pufni cu nasul în pernă, apoi se ridică pe coate.

- Îmi juca multe feste din astea când eram mici. Îmi punea zeamă de lămâie în supă, în paharul de apă, în gelul de duş sau în şampon... niciodată prea mult încât să îmi facă rău, dar suficient să îmi învie alergia, să îmi producă mâncărimi şi disconfort.

Jenn clătină indignată din cap, apăsând prea tare pe o pată roşie şi făcându-l pe Harry să icnească.

- Şi nu era pedepsit? Poate James îi trecea răutăţile cu vederea, dar nu cred că o făcea şi Adele.

Harry oftă şi îşi rezemă capul pe braţele îndoite de la cot. Strângea din dinţi de fiecare dată când soluţia rece atingea câte o pată, dar mâncărimea enervantă era tot acolo. Îi venea să ia o perie de sârmă şi să se frece pe spate ca un o vacă invadată de tăuni.

- Rareori le spuneam. Dacă nu mă vedeau ei, atunci eu păstram secret toate atacurile astea ale fratelui meu.

Jenn se opri câteva secunde cu tamponul pe pielea lui şi o simţi privindu-i ceafa.

- De ce? Ar fi meritat pedepsit.

El ridică din umeri.

- Eu şi fratele meu eram într-o continuă competiţie, ne duceam confruntările singuri. Niciodată nu apelam şi nu ne pâram la părinţi, pentru că cel care o făcea, era considerat slab şi plângăciosul mamei.

- Deci, să înţeleg că şi tu atacai la fel de feroce ca el. Are vreo alergie?

Harry râse.

- Nu, din păcate. Dumnezeu nu a fost deloc corect aici, dar asta nu înseamnă că eu eram îngeraşul torturat şi el dracul cu coarne din familie. Trucul lui preferat era lămâia, dar eu aveam o imaginaţie mult mai bogată decât a lui. Mai ales după ce am învăţat să nu bag în gură şi să nu ating nimic de care nu sunt sigur că nu o să îmi provoace mâncărimi, Ryan a început să regrete că îşi făcuse un duşman din mine.