Prefă-te că mă iubeşti

Capitolul 30

De la fereastra înaltă, Jenn privea aglomeraţia de maşini intrând în reşedinţă şi îşi simţea panica instalându-se tot mai tare. Trase adânc aer în piept şi ameţeala o cuprinse brusc, norocul ei că era lângă un fotoliu şi seaşeză repede pe el. Îşi puse mâna pe frunte şi încercă să îşi revină, dar nu reuşi.

Se ridică, pentru că în ciuda dorinţei ei să nu se întâmple, nu o lăsă sufletul să strice nunta cu o rochie de mireasă şifonată. Era pregătită, de azi-dimineaţă Adele, Sam, Angelina şi Cassandra se învârtiseră în jurul ei pregătind-o ca pe o regină pentru încoronare.

Şi cel mai dureros era că nu îşi mai văzuse regele.

După ce se întâmplase ieri, fugise de el. Stătuse încuiată în baie până când el se dăduse bătut şi plecase – asta după ce o implorase mai bine de două ore să deschidă şi să vorbească cu el. Trebuise să plece ca să îşi pună şi el costumul la punct – luat pe sus de Russell – şi Jenn folosise oportunitatea asta să plece. Venise la Sam şi se baricadase în casa ei, îşi închisese telefonul după ce îi trimisese un mesaj în care îl rugase să o lase în pace pe parcursul nopţii, pentru că are nevoie să fie singură.

Asta crezuse, dar nu fusese aşa. În fosta ei cameră, în patul ei ce i se părea acum atât de nefamiliar şi rece, mult prea mare, i se făcuse îngrozitor de dor de el. O făcuse din nou. Se culcase iar cu el, şi fără protecţie. Asta după ce se pare că abia scăpaseră de prima greşeală. În dimineaţa asta îşi făcuse din nou testul şi ieşise negativ. Intrase în a treia săptămână, aşa că ar fi trebuit să aibă deja primele semne dacă e însărcinată. Se simţea uşurată şi dezamăgită în acelaşi timp.

Venise aici cu noaptea în cap, dar fusese luată cu asalt de cele patru femei şi nu ar fi avut timp să vorbească cu Harry nici dacă ar fi vrut – şi nu voia, se ferea de el pentru că nu ştia ce ar mai fi putut vorbi.

Uşa se deschise şi Sam dădu buzna fără să mai ciocăne. Era superbă, îmbrăcată într-o rochie roşie, lungă, de mătase, ce se mula şi se strângea exact acolo unde trebuia pe corpul ei. Părul ei blond era prins într-un coc sofisticat în vârful capului.

Jenn oftă, le ceruse să o lase puţin singură, dar bineînţeles că Sam nu îi permisese mai mult de trei minute de linişte.

- Derek e proaspăt instalat printre cavalerii de onoare, şi îmi vine să îi rup capul că nu şi-a pus cravata pe care i-am lăsat-o eu. Are una verde, imaginează-ţi asortare între noi. Se oftică Sam, fâţâindu-se prin faţa ei.

- Dacă ai noroc, s-ar putea ca printre invitaţi să se afle numai daltonişti şi atunci nu o să observe nimeni. Încercă Jenn să glumească, mai mult ca să se relaxeze pe sine, iar Sam îi scoase limba. Merse în spatele ei să îi aşeze trena.

- Am fost atât de ocupată cu toată nebunia din viaţa mea, încât nici te-am întrebat cum mai merg lucrurile între tine şi Derek.

Sam veni în faţa ei şi ridică din umeri, îşi făcu de lucru aranjând buclele lui Jenn.

- Suntem în faza aia în care ne hotărâm dacă facem ceva serios din relaţia asta, sau rămânem doar la distracţie fără viitor.

- Şi tu ce îţi doreşti?

Sam îşi ridică ochii şi îi miji la ea.

- Asta te interesează acum pe tine? Eşti la un pas să te măriţi cu balaurul.

Cuprinsă imediat din nou de panică, Jenn merse spre fereastră. Avea picioarele îngrozitor de moi, iar tocurile nu o ajutau. Dacă nu ar fi avut altele pe cap, s-ar fi temut că se va împiedica în drumul spre altar. În secunda asta îşi dădu seama, simpla imagine a ei mergând spre altar, la braţul lui Russell care se oferise să o conducă, din moment ce ea nu avea pe altcineva – spre Harry, unde va trebui să spună „da" uniunii lor pentru o perioadă nelimitată de timp. Se îngrozi şi aproape că se prăbuşi la pământ.