Prefă-te că mă iubeşti

Capitolul 21

În timp ce Harry şi Ryan schimbau priviri mişeleşti între ei, Kim îşi întoarse atenţia spre Jenn, afişând un zâmbet radiant de toată frumuseţea, pe care Harry începu să îl cipcească ca a fi fals imediat.

- Deci... nu mai fiţi aşa secretoşi. Vreau şi eu să aflu detaliile. După cum ai auzit, pe mine m-a cerut fără să îşi dea seama, tu ai fost mai norocoasă?

Jenn înghiţi uşor, dar nu se tensionă. Mai spusese povestea asta şi lui Adele, când o întrebase cum a cerut-o Harry. Spre norocul şi uşurarea ei, povestea venise imediat... şi nu fusese chiar minciună în totalitate, doar adevărul retuşat pe alocuri.

- Îmi place să cred că a fost treaz când m-a cerut pe mine. Se întoarse ea cu un zâmbet plin de dragoste spre Harry, şi începu să se joace cu degetele în părul lui. Ne plimbam pe plajă şi m-am trezit cu el în genunchi şi cu nebunia asta roşie întinsă spre mine, mai mult nu îmi mai amintesc. Glumi ea, făcându-l pe Harry să râdă. Ryan îşi abţinu grimasa iar Kim scoase un zâmbet atât de forţat, că i se strâmbă faţa din cauza lui. James se simţea în plus, aşa că se ridică subtil şi se îndreptă spre sufragerie, să vadă cum se descurcă Adele.

Afară furtuna era din ce în ce mai puternică, dar nu ca cea din interior, dintre cei patru. Dacă ar fi fost capabili să trimită fulgere unii spre alţii, cabana ar fi fost în flăcări acum.

Kim se făcu mai comodă pe canapea, punându-şi picior peste picior şi studiindu-i pe cei doi din faţa ei cu un ochi critic.

- Să înţeleg că de data asta nu ţi-ai mai retras cererea imediat a doua zi. Îl atacă Kim pe Harry, dar el era momentan fascinat de cum se simţeau degetele lui Jenn îl părul lui, aşa că nu îi acordă atenţie lui Kim. Jenn îşi strânse uşor pumnul în buclele lui, la ceafă, ca să îl întoarcă la discuţie, dar asta nu făcu decât să îl încingă şi mai tare. Aproape că gemu, apoi îşi întoarse repede privirea pe Kim.

- Să nu începem cu asta acum, Kim, te rog. Amândoi eram tineri şi proşti, mai ales eu, recunosc, aşa că nu vreau să priveşti toate astea acum ca pe o insultă.

Se forţă el să fie drăguţ, iar ea îi adresă un zâmbet tandru... şi îngrozitor de fals.

- Bineînţeles că nu! Mă bucur că te-ai rezumat să frângi inima doar unei femei. Atacul subtil al lui Kim îşi atinse ţinta, maxilarului lui Harry se crispă. Jenn era îngrozitor de curioasă să afle totul, să ştie care erau circumstanţele în care Harry o ceruse pe femeia asta de soţie - când era doar un adolescent - şi de ce.

- Inimă frântă?! Din câte îmi amintesc eu, nu te-am auzit spunând "da", Kimberly.

Aveau să se ia la ceartă, Jenn simţi asta. Harry se tensionase şi braţul cu care cuprindea mijlocul ei se strânse mai tare. Spera ca cineva să facă o dezvăluire care să îi răspundă la întrebări, aştepta cu sufletul la gură, dar Ryan îi tăie elanul când se ridică în picioare.

- Ajunge! Cred că cina e gata! Kim, vino cu mine să vedem ce face mama în bucătărie. O prinse de mână şi o ridică gentil, dar dacă ar fi smucit-o, ar fi fost o reacţie mult mai potrivită pentru privirea din ochii lui. O conduse afară din sufragerie fără vreo altă vorbă, apoi, înainte să intre în bucătărie, o trase în dosul scărilor.

- Ce dracu' faci? Mârâi printre dinţi, menţinându-şi tonul scăzut, dar ochii îi mocneau şi strânse cu putere braţul lui Kimberly. Ea se trase înapoi şi începu să îl maseze.

- M-am enervat! Tu nu ai văzut cât de importantă se crede sărăntoaca asta orfană că e logodnica lui?! Îmi venea să îi smulg tot părul ăla uscat din cap.