Prefă-te că mă iubeşti

Capitolul 17

O trezi cântecul păsărilor. Buzele ei formară un zâmbet înainte să deschidă ochii şi toarse mulţumită de somnul bun pe care îl avusese. În cameră era deja lumină, soarele strălucea pe cer şi la picioare simţea o căldură plăcută, de parcă un foc ardea lângă pat. Cuvertura era caldă şi pufoasă. Vru să se întindă de plăcere, dar îşi dădu seama că e blocată, ţinută bine de două braţe ce o cuprinseseră cu totul şi o lipiseră de un alt corp în spatele ei. Chicoti subtil, Sam iar o luase în braţe, confundând-o cu Derek.

Făcuse asta şi vacanţa trecută, când dormiseră amândouă în patul copilăriei lui Sam - ca două surori ce aveau multe de recuperat - dar acum Sam nu mai avea mintea copilăriei şi în somn se întindea dornică după trupul iubitului ei, dar dădea doar de Jenn, şi se mulţumea şi cu atât.

Îi veni în cap să facă o glumă pe seama ei, deschise în cele din urmă ochii şi căscă uşor, încercând să îşi gonească de tot ameţeala somnului. O mică alarmă se declanşă imediat odată cu luciditatea.

Se încruntă la uşa din faţa ei. Asta nu e din camera lui Sam... apoi simţi mai bine braţele din jurul ei. La dracu', astea nu sunt braţe de femeie, poate dacă Sam s-a transformat în Hulk peste noapte. Şi nici pieptul de care e lipit spatele ei nu e de femeie. Nu se simte moliciunea sânilor, ci duritatea unor pectorali. Îşi duse mâna în spate şi începu să pipăie speriată, în spatele fundului ei era ceva... ceva tare...

Într-o secundă, îşi dădu seama unde e şi cine o ţine în braţe. Cu cine se culcase noaptea trecută în pat. Înţepeni în loc.

Harry o ţinea în braţe. Chiar o ţinea în braţe ca pe un ursuleţ de pluş. Încercă să îşi recapete respiraţia şi se gândi la o strategie să scape de aici. Dar, fir-ar să fie, el o luase în braţe, aşa că avea nişte explicaţii de dat.

Nu reuşi nici în ruptul capului să scape din braţele lui, aşa că doar se întoarse cu faţa spre el. O mică parte din ea încă spera să fie Sam cu muşchii întăriţi peste noapte. Dar nu era Sam şi nu era acasă la ea, era în Austria cu Harry... şi în braţele lui.

Dormea adânc, capul lui era îngropat în pernă şi şuviţele de păr îi erau răvăşite peste tot. Avea buzele întredeschise şi respira lent, aproape prea lent, semn că avea un somn liniştit. Jenn îşi muşcă buza, acum ce trebuia să facă? Părea un sacrilegiu să îl trezească acum, când dormea din nou ca un copil, aşa cum dormise în maşină şi ea îşi dorise să îl sărute. Nici acum nu avea alte gânduri, mai ales că nu mai era pe scaunul şoferului, într-o maşină, ci direct în braţele lui, pe un pat.

Mişcarea ei îl alertă şi pe el, dar nu suficient cât să îl trezească. Se adaptă întoarcerii ei şi o cuprinse din nou bine în braţe, trăgând-o spre el şi lipindu-i pieptul de al lui. Jenn realiză abia acum că un braţ al lui era sub capul ei. Cum ajunsese acolo? Pentru asta trebuia să îşi ridice şi ea capul. Deci nu fusese singurul cu dorinţe de apropiere în timpul somnului. Probabil, în inconştienţă, se împletiseră unul cu altul. Celălalt braţ se mută pe spatele ei şi o cuprinse bine, mormăi uşor, îşi mişcă capul şi îl coborî spre ea, îşi băgă faţa în părul ei, dar asta nu părea să-i placă, pentru că îl gâdila, aşa că îşi trase capul înapoi. O urmă de barbă îi crescuse în timpul nopţii, iar ea voia să-l atingă să vadă cât de aspră e. Să îşi frece obrazul ei catifelat de al lui.

Se uită la el ca o dobitoacă. Fir-ar să fie! Nu putea să stea aşa toată ziua, deşi o tenta să se prefacă adormită, şi să îl lase pe el să se trezească primul şi să se descurce cu "poziţia" asta. Se mai foi puţin în braţele lui şi simţi din nou acel intrus întărit între picioarele ei. Îşi strânse ochii şi îşi muşcă limba. Odată cu asta mai simţea ceva... o durere neplăcută între coapse, febră de la călărie.