NU, te vreau !

Femeia puternica

Partenera mea se îndepărtează și fuge într-un colț al camerei unde începe să discute cu un alt bărbat. Probabil am plictisit-o, și pe bune dacă mă interesează! Îmi arunc privirea asupra siluetei blonde aflate încă pe canapeaua crem.

EA este Flavia, stăpâna inimii mele. Mereu este înconjurată de o aură de ambiguitate, și mereu extrem de derutantă. Văd în ochii ei că tânjește după libertate, iar eu îi ofer tot spațiul de care are nevoie. Însă, să văd degetele lui Paul deasupra mâinii ei m-a făcut să simt cum sângele îmi circulă prin vene.

Flavia este genul de femeie care aspiră către nelimitate orizonturi, iar statutul social întodeauna va prima. Cred că asta e și problema noastră! Nu îmi oferă șansa să o iubesc așa cum trebuie, pentru că vrea să evolueze de una singură. Și va reuși, însă nu alături de mine! Cel puțin asta îmi spune în fiecare zi.

Eu sunt obligat să îi respect regulile, să mă adaptez unui cod etic construit doar de ea. Nu ÎMPREUNĂ! Și sunt conștient de faptul că lucruri precum bănuielile, gelozia, cicăleala o să o îndepărteze de mine.

Ea are încredere în toți oamenii, crede în tot ceea ce ceilalți îi spun și în nici un caz nu pune sub semnul îndoielii ceea ce aude. Mă miră însă faptul că, înainte de a-ți da voie să o cunoști, ea te analizează destul de bine înainte și dacă nu îi stârnești interesul nici nu îți vorbește. De asta mă tot întreb: la mine ce a fost de i-am atras atenția?

O vad cum se retrage. Acesta e semnul că trebuie să plecăm. Mă furișez printre figurile necunoscute și mă trântesc pe scaunul din stânga al mașinii. După cum o cunosc, sigur nu va urca în mașină atât de repede. Îmi va trimite un mesaj cu locul de unde să o iau, iar eu îi voi asculta indicațiile precum un cățeluș cuminte ce sunt.

Simt telefonul vibrând și deschid mesajul primit: ″Ne vedem pe strada Viitorului″. Rotesc ușor cheia în contact și radio-ul meu începe, iar mașina răsună cu versurile unei melodii enervante. Mai bine de atât nici că se putea!

În urmă cu o lună nu aș fi acceptat să fac tot ceea ce accept acum. Chiar nu sunt genul de bărbat care să asculte de o femeie. Eu ies în cluburi și baruri cu băieții, fac caterincă, sunt un tip care face haz de necaz și care mereu e sufletul grupului. Și poate tocmai din cauza asta am ajuns în situația de față. Mă uit la reflecția din oglindă și rămân surprins să văd că zâmbesc involuntar. Și asta doar pentru că mi-am adus aminte cum am cunoscut-o.

*cu trei luni în urmă

În luna noiembrie atelierele SINED erau agitate. Mama rămăsese fără prietena ei cea mai bună, care îi promisese că o va ajuta în noul său proiect de iarnă, iar ea plecase pentru că își achiziționase o ofertă last minute în Maldive.

Rămasă astfel  fără croitoreasă, mama s-a văzut nevoită să posteze online postul vacant. La nici trei zile după aceea la interviu au început să vină o serie de candidate, care de care mai diferite. Și pentru că trebuia să termine schițele pentru proiect, mama mă rugase să mă ocup de tot procesul de angajare.

În mod firesc, omul ei de bază nu trebuia să mă slăbească din priviri nici măcar o secundă. Paul, stătea relaxat în scaunul din piele și studia fiecare persoană care trecea pragul biroului nostru.

După ce că participanții erau stresați de noțiunea de interviu, el le mai și adresa întrebări ciudate.Crețul meu era curios ce fel de croiala ar folosi candidata pe diferite zone sau cu ce alte materiale ar asocia catifeaua.

Și uite așa vedeam cum le chinuie pe fiecare. Credeam că nu o să o scot la capăt. Deja eram sătul de întrebările lui, de privirile pierdute ale oamenilor care veneau optimiști la interviu și plecau descurajați. Mă gândeam la ieșirea ce urma să o am cu băieții și la faptul că a doua zi mă aștepta o masă de 20 de persoane la ora 14.