NU, te vreau !

ups!

Paul verifică pentru a treia oară lista de cumpărături pentru SINED. Flavia stă cuminte și butonează telefonul. Modul în care se comportă cu mine nu trădează faptul că suntem ceva mai mult decât prieteni.

-Dacă găsim catifea neagră decupată pe voal transparent să mă avertizezi, avem mare nevoie de ea pentru noua colecție.

Trecând prin filtru minții tot ceea ce Paul spune, Flavia își și notează în telefon și aprobă dând din cap. Îmi întâlnește relfecția în oglinda și îmi zâmbește scurt.

-Crep satin bleu, auriu și negru!

Aproape absentă Flavia murmură:

-Îhî.

Paul observă că Flavia nu îi acordă atenție și se răsucește pe scaun.

-Te plictisesc?

-Nu, domnule Paul. Notez tot ceea ce îmi spuneți.

-Foarte bine faci, vreau să fiu sigur că nu ratăm nimic.

Paul se întoarce către mine și mă analizează.

-Cosmin, ea are ceva ce radiează: ochii. Pasiunea pe care ea o are pentru croitorie îmi amintește de mine. Același entuziasm pe când am cunoscut-o pe mama ta.

-Da, este foarte talentată.

Un pufăit ne atrage atenția.

-O să vorbiți despre mine ca și cum nu aș fi aici?

-Atâta timp cât te vorbim de bine, da.

Oricât de mult încercam să mă concentrez asupra drumului, gândul îmi fugea la sărutul nostru intens. Parfumul ei dulce încă îl simțeam aproape. Simțeam nevoia să îmi mai plimb mâna pe gâtul ei expus și să repet sărutul de acum patru zile.

-Ai fost vreodată îndrăgostită? întreabă Paul și aproape mă abțin să nu îi arunc o privire șocată.

-Pardon?

-Pasiunea ta pentru croitorie o înțeleg, vreau să știu dacă ești îndrăgostită și de alte lucruri.

-Nu, răspunse cu greutate.

- Spune drept!insistă Paul și mă întreb dacă nu cumva am pierdută prin torpedo o bandă adezivă.

-Am fost îndrăgostită, dar nu a durat prea mult.

Flavia începe să se fâștâcească.

-De obicei, iubirea nu are dată de expirare. Ce s-a întâmplat atunci?insistă Paul.

-Paul, cred că nu ne privește!

-E adevărat, vreau doar să știu cum de  o fată atât de interesantă ca Flavia nu are pe cineva aproape.

Paul o privește întrebător.

-Vrei să te căsătorești într-o zi?

Presiunea socială, întrebări standard pe care cei tineri le aud constant atunci când împlinesc vârsta potrivită. Dificultatea pe care o tânără o întâlnește atunci când trebuie să se justifice în fața oamenilor, care le readuc aminte că nu sunt din tipare și că ceva trebuie făcut, provoacă și o ușoară suferință. Reacția ei este diferită, ea nu se supără și nici nu oftează nemulțumită de institențele lui Paul. Ea se amuză.

- Paul, când voi face ceva în legătura cu nunta vei fi primul meu invitat.

Pentru mine căsătoria reprezintă un subiect îndepărtat. Probabil când voi întâlni femeia care să mă tolereze, mă voi însura fără să clipesc.  Iar căsnicia mea va dura o viață.

Rigiditatea poziției lui Paul îmi sugerează faptul că e încordat. Trag de volan un pic spre dreapta și intru în benzinărie.

-Pauză, spun desprinzându-mi centura de siguranță.

-Ma duc să văd ce pot lua pentru micul dejun, ne anunță Paul. Voi?

-Sunt ok, răspund privind spre Flavia care se apropie de mine.

-Vreau pufuleți și o sticlă de suc, te rog.

Se întinde natural și își lasă părul să alunece pe spate.

-O să avem timp să vizităm ceva?spune în timp ce îmi netezește tricoul pe spate.

-Am în plan să mergem prin Piața Unirii și, dacă reușim, poate vedem Palatul Domnesc de la Ruginoasa.

Îmi plimb mâna pe șoldul ei, o trag ușor spre mine și mă aplec, sărutând-o. Prea surprinsă pentru a protesta, nu face nici o mișcare. După ce șocul dispare, o simt cum se relaxează și intră în jocul pe care l-am începust. Îmi mușcă buza de jos după care își adâncește limba în gura mea, oferindu-mi cel mai excitant sărut. Flavia sărută ca în vise.

-Cosmin, nu e momentul.

Știam la ce se referă iar drept răspuns aud în spatele nostru pașii lui Paul.