NU, te vreau !

orasul placerilor

In timp ce se apropie de noi, Paul zâmbește șiret. Mâinile Flaviei se află pe pieptul meu, iar corpurile noastre sunt destul de apropiate.
-Lipsesc două minute și imediat vă faceți de cap.
Am ales să urcăm tăcuți în mașină. Vocea lui se mai auzea fredonând melodiile difuzate la radio uneori Paul mai povestea despre fiecare client din portofoliul SINED. Pe Flavia o ajutau toate aceste informații și mă bucuram pentru ea.
Când am intrat în Iași, am parcat în fața Grand Hotel Traian. Acesta este unul dintre cele mai spectaculoase hoteluri din țara noastră, el este renumit pentru faptul că prinți si oameni de afaceri au oprit măcar o zi din viața lor pe aici. Hotelul are o istorie frumoasă și reprezintă un simbol al comunității culturale franco-romane, căreia Eiffel însuși îi conferă celebritate.
Textil Expo, căci așa se numește evenimentul care ne-a adus aici, urma să se desfășoare în sala Eminescu a hotelului Traian, timp de doua zile. Pentru ca mica excursie să fie pe cinste Paul a ales una dintre cele mai spațioase camere.
-Ședere plăcută, ne urează o domnișoară recepționeră apetisantă ce purta o rochie neagră mulată.
Flavia deschide ușa camerei Eiffel Suite ce era pictată în tonuri energizante de albastru și crem. Un apartament versatil care îmbină obiecte de colecție cu facilitățile moderne. De ce? Pentru ca în camera de lucru întâlnești imaginea unui ceas din lemn, înalt și impunător. Ticăitul mecanismelor lui parcă te poartă în lumea monarhiștilor sau al boierilor care aveam domnițe cu rochii lungi și vaporoase. În fața ceasului se întinde o masă rotundă de cafea pe care se sprijină o vază cu flori roșii.
Trei fotolii comode pe care sunt trasate niște linii clasice crem ce conferă încăperii stil și eleganță. În partea dreaptă, se întinde imediat un pat matrimonial desupra căruia este suspendat un tablou cu peisaj montan.
-Trebuie să vedeți asta, exclamă Paul dintr-o parte a apartamentului care se leagă de dormitor.
Îmi întorc privirea spre el și observ o cameră total diferită din punct de vedere cromatic. O baie luxoasă și spațioasă, echipată cu jacuzzi și cabină de duș, două cuiere laterale și un sistem de uscare al părului. Mă răsucesc pe călcâie și aleg să deschid o ușă din partea dreaptă a dormitorului unde întâlnesc o altă cameră în care se află o canapea și un televizor. O cameră versatilă ce îmbină facilitățile moderne cu obiecte care pot face parte dintr-o expoziție de colecție.
-Nu cred că vreau să ne mai întoarcem, spune Flavia și înlătură una din perdele.
Totul pare ireal. Fereastra ne oferă o panoramă cu Piața Unirii. Blonda mea se scaldă în lumina naturală ce pătrunde prin fereastră.
-Piața Unirii, locul unde a fost jucată prima horă din țara noastră, spun venind mai aproape de fereastră.
-Fântânile arteziene sunt impresionante, îmi răspunde întinzând degetul spre geamul ce o desparte de aerul rece de afară.
-Mai știu că porumbeii se adună în căutare de hrană fix pe marmura pietonală de acolo, îi șoptesc la ureche.
Ea ridică una din sprâncene.
-De unde știi toate lucrurile astea?
-M-am documentat, doar nu credeai că o să vin fără să fac o mică cercetare.
Îmi încrucișez degetele peste abdomenul ei și simt cum se încordează.
-Cosmin!
-Ce e, Flavia?
-Nu vreau să insiști mai mult decât e cazul.
Singurul lucru pe care voiam sa îl fac era să îmi îngrop fața în părul ei și să o simt că profită de fiecare moment.
-Cosmin, viața înseamnă mai mult decât jocuri și riscuri, pronunță cu o oarecare frică de parcă mi-ar fi spus că Moș Crăciun nu există.
Nu pot decât să o privesc ironic.
-Adevărat? Mă simt zdrobit pentru ceea ce mi-ai spus!
-Haide, nu mă lua peste picior.
Rămânem tăcuți câteva minute până ce vocea lui Paul se aude din camera alăturată:
-Flavia vreau să verificăm lista de cumpărături!
Nu știu ce planuri aveau pentru diseară, însă eu aveam de gând să iau pulsul orașului și să descopăr ce îmi poate oferi.
 
E ora 23. Sunt într-un bar de aproximativ o oră. Muzica este bună, băutura la fel iar oamenii își zâmbesc mai mereu. Nu mă aflu la mare distanță de hotel ceea ce e bine.
Mă bucur că am ieșit pentru că Paul și Flavia nu erau deloc o companie plăcută, așezat la televizor auzeam discuțiile lor interminabile despre diferențele de material dintre satin și scuba. Scuba? Avem impresia că vorbesc despre o insulă și cu cât ascultam mai mult cu atât voiam să plec mai repede din cameră.
Cel mai rău a fost faptul că, în subconștient, Paul mă făcuse curios. Imediat cum am ieșit din hotel mi-am activat datele mobile și am căutat informații despre Scuba.
În prezent sunt la al cincilea pahar de wiskey și simt cum mă cuprinde o stare plăcută de euforie. Fac un mic schimb de priviri cu o brunetă de la masa alăturată. Prima privire timidă, a două privire curioasă, a treia privire incitantă, a patra privire o adevărată invitație pentru că este însoțită de o mângâiere a scaunului liber de lângă ea. Nu stau mult pe gânduri și mă ridic.
-Cosmin.
-Ana.
Dintr-odată simțeam cum întreaga mea energie masculină se activează. Nu eram sigur dacă e o idee tocmai bună să insist cu ea, dar oricum urma să ne întoarcem la București în două zile. Bunul simț îmi spunea să nu mă complic inutil cu gânduri îndoielnice și să îi ofer brunetei o seară de neuitat.
Doua ore mai târziu, urcam balansat pe scările unui hotel de lux. Vedeam mai mult de patru pereți albi și trei balustrade ce mă conduceau către apartamentul Eiffel Suite. Ciocăn o dată și mă bucur că nu sunt nevoit să ciocăn și a doua oară pentru că blonda mea se afișează purtând o pereche de pijamale.
-Bună seara, mi-am pierdut ursulețul. Pot dormi cu tine în seara asta?pronunț lipsit de orice fel de putere așteptând să mă invite înăuntru.
-Cosmin, ești beat?mă întreabă furioasă dar nu îmi oferă ocazia să răspund și continuă: Ești atât de penibil!
Mă apropii arcuindu-mi mâna în jurul taliei ei și o oblig să nu plece.
-Nu fii așa pretențioasă, uite, eu nu sunt!
Mă împinge cu toată forța ei și închide ușa.
-Ești un nesimțit!
Încerc să înțeleg ce spune dar nu reușesc să prind un singur cuvâtnt... sunt?
-Cred că sunt un fulg de nea căci mă topesc după tine!
Mă privește într-un mod pe care nu o mai făcuse până acum, însă nu pot să îmi dau seama dacă chiar așa e sau văd totul distorsionat.
-Și îngâmfat!
-Iubitooo, îngân pe un ton rugător, nu îți pierde timpul să îmi cauți defecte... le am pe toate!
-Observ!
Vorbește grav. Chiar și cu toată euforia pe care o simțeam eram conștient de faptul că în momentul în care o femeie îți răspunde cu un singur cuvânt, în loc de o frază, poți fi 100% sigur că ai supărat-o cam tare.
-Haide, zâmbește!
-Șhh, Paul doarme.
Mă atinge pe piept și îmi e foarte greu să renunț la vechile mele obiceiuri, când vreau: OBȚIN! Mă aplec și o sărut cu o foame care nu vibrează cu delicatețea ei. E un sărut care ar putea dezgheța și cel mai mare iceberg din Antarctica. Nemaiputând rezista dorinței interioare îmi trec vârful limbii pe buza ei. Cu brațele strânse în jurul corpului ei, o trag mult mai aproape de trupul meu fierbinte. Pe măsură ce sărutul devine din ce în ce mai serios, ea oprește valul pasiunii și se smulge din brațele mele, înlocuind plăcerea cu o usturime pe obrazul stâng.
-Ești un idiot!
Ultimele cuvinte pe care mi le spune în timp ce se retrage în dormitorul fără ușă. Șocat de reacția ei îmi ating obrazul.