NU, te vreau !

expozitia

Fratele Flaviei, avea un loc stabilit în viața ei, acum așteptam să îmi vină rândul și să îmi arate locul oficial pe care îl ocup.

-Robert, el este Cosmin.

Și atât. Întind mâna și îl salut bărbătește.

-Mă bucur că ai venit.

-Știi de ce sunt aici, Flavia.

-Chiar și așa mă bucur.

-Mda.

Poate mi se părea, însă aveam impresia că cei doi nu sunt atât de apropiați și că Robert nu are o părere foarte bună despre evenimentul din seara asta.

-Cum ți se pare prezentarea?

-Interesantă.

-Toate creațiile aparțin surorii tale, știai?

-Mda.

-Și ești atât de fascinat!spun sarcastic.

Flavia nu îi oferă posibilitatea să riposteze pentru că îl prinde de brațul drept.  

-Ai grijă de tine, îi spune sărutându-l pe obraz. Ma bucur că ești bine.

-Pa, ai grijă de tine Flavia!

Robert se îndepărtează și dispare din culise.

-Nu trebuie să fii mereu necioplit!

-Poftim?

Abia acum observ cât de supărată e.

-Doar pentru că noi nu suntem la fel de apropiați cum ești tu cu David, nu înseamnă că trebuie să te legi de el.

-Dacă aș fi avut o soră atât de talentată toată lumea ar fi știut asta!

Obrajii i se înrosesc. Cred că tocmai am reușit să transform conversația în ceva mult mai plăcut.

-Mai bine nu mai venea, de ce să îți strice seara?

-Nu a venit pentru mine, spune cu o voce joasă, el îl însoțește pe unul dintre invitații mamei tale.

Așa deci! Întâlnirea lui cu Flavia a fost o pură coincidență. Dar chiar și așa, cum să nu te bucuri când o revezi?

-Locuiește în București?

-Nu. E cazat la Bacău alături de șeful lui, probabil e și soția lui aici.

-Înțeleg, bănuiesc că ești conștientă de faptul că te-ai afișat destul de mult alături de un bărbat pe care nu îl cunoaște.

-Nu îl interesează cu cine ies.

-Pe mine mă interesează.

Îi prind capul în palmele mele și inspir adânc parfumul ei dulce. Îmi imaginam cum își trece brațele în jurul taliei mele, însă ea stă nemișcată.

-Ce pot face ca să te apropii de mine?

-Poți rămâne lângă mine, o aud șoptind.

-Imi propusesem să îți cumpăr rochia aia, rostesc și îi fac semn să se uite în direcția lui Crețulino care  trage fermoarul unei manechine, dar m-am răzgândit.

Pufnește într-un râs plăcut și mă declar mulțumit că a ales să rămână în compania mea. Eram obișnuit de mic cu acest tip de evenimente: după etalarea creațiilor urma un dineu în care fiecare invitat îți exprima părerea despre noua colecție, iar atunci mama afla câte comenzi are pentru fiecare model.

-Amintește-ți că o să se întindă până în zori. Când vrei să plecăm fă-mi un semn, bine?

Mă ținea de braș și se uita curioasă la platourile umplute cu diferite specialități. Nu știa ce să aleagă, iar ca să o ajut încep să îi prezint fiecare preparat, explicându-i ce conține. Se întinde după un choux cu icre.