NU, te vreau !

inițiativa

Flavia se retrage în bucătărie să îi aducă un pahar cu apă Claudiei care avea o față tristă. Stăteam și mă gândeam cum să fac astfel încât frățiorul meu să beneficieze de intimitatea necesară, pentru că uitasem de faptul că am o chiriașă în camera de oaspeți. Îi rezem geamantanele de peretele sufrageriei și mă pierd ușor în gânduri.
-David, rostesc absent, mergi cu mașina mea la Claudia. Nu o lăsa să plece singură și vorbiți despre tot ce s-a întâmplat, să nu o lași nici măcar o secundă să creadă că nu e îndeajuns de bună pentru tine.
-Așa am să fac, mulțumesc Cosmin.
Mă privește stânjenit după care completează:
-Dar eu unde o să...?
-Lasă totul în seama mea.
Mă gândesc. Mă gândesc care ar fi soluția cea mai bună în situația dată. Să dorm eu în sufragerie sau David?
Să îl las pe el în sufragerie nu e tocmai o idee bună, are nevoie de spațiu. Știu cum e să vrei liniște și să nu ai. Mă decid în sinea mea să eliberez două sertare din dulapul meu de haine și să îi fac loc să își instaleze toate lucrurile în dormitorul meu. Voi dormi în sufragerie.
Simt căldura unei priviri asupra mea și întâlnesc perechea de ochi albaștrii ai Flaviei, nu apuc să îi răspund cu un zâmbet că atenția îmi este atrasă de David care se așează în fața Claudiei.
-Te rog să mă ierți dacă te-am supărat cu ceva, îi spune atingându-i palmele. Jur că nu am vrut ca lucrurile să decurgă astfel. Sunt un om, nu sunt perfect, dar un lucru îl știu sigur: te vreau lângă mine pentru că mă faci fericit. Claudia, țin la tine și vreau să te iubesc o viață! Crede-mă te vreau cu tot sufletul meu!
Bruneta îl privește intimidată. Se înroșește și îi prinde gâtul cu ambele brațe oferindu-i un sărut pasional. Sunt mulțumit de ei, îmi plac! Felul în care comunică și rezolvă problemele, amândoi sunt dezamăgiți de seara asta și, totuși, se susțin necondiționat fiind siguri că împreună pot reuși.
-Claudia poate rămâne aici, rostesc ușor, dacă își dorește !
Își aruncă priviri curioase după care își întorc capetele spre Flavia.
-Eu sunt de acord, nu vă uitați la mine!spune nevinovată Flavia.
-Și unde...?
Încerc să îmi caut cele mai potrivite cuvinte, dar Flavia mi-o ia înainte:
-Încerc de câteva zile să îl conving pe Cosmin să se mute în camera de oaspeți, sper să accepte acum !
Îmi cade fața! Sunt șocat! Ce a zis? David și Claudia pufnesc în râs și simt cum le preiau din energia pozitivă. Ei zâmbesc, ei sunt bine, eu de ce nu aș fi?
-Cred că e o mică greșeală domnișoară, rostesc serios, dumneavoastră trebuie să vă mutați în camera mea.
Flavia se îndreaptă spre dormitorul ei și îmi face semn să o urmez. Etalez un zâmbet larg și îi fac cu ochiul lui David.
-Să te ajut să strângi, scumpa mea?
-Mă mut din camera de oaspeți doar pentru ei, vocea ei suna ca un ecou.
O privire pe care mi-o aruncă rapid înainte de a începe să își strângă lucrurile din dormitor îmi confirmă bănuielile: îi e teamă de mine! Îmi dreg glasul în timp ce întind brațele și prind cât mai multe haine pe care mi le oferă din dulap.
-Mă întreb dacă o să fim bine.
-David o să fie, te are pe tine!
Iese din dormitor cu brațele pline și intră în al meu încercând să găsească loc pentru lucrurilor pe care le ține.
-În stânga se află un raft gol și în dulap ai câteva umerașe libere.
Fără să îmi răspundă deschide sertarul indicat și își așează atent hainele frumos împachetate. O oră mai târziu e ca și mutată în dormitorul meu, iar camera de oaspeți e numai bună pentru David. Ceea ce se schimbase în apartament fusese mașina de cusut pe care o mutasem în sufragerie din cauza spațiului mult mai mic din dormitorul meu. Flavia avea să lucreze în sufragerie din seara aceasta .
-Îmi cer scuze că vă dau viața peste cap, rostește David. Chiar nu îmi doream ca lucrurile să fie așa...
-Nu ai de ce să îți ceri scuze, îi spun bătându-l ușor pe umăr, a fost alegerea mea să vii aici. Mai mult decât atât îmi doream foarte mult să stai cu mine în apartament încă de la început. Ne descurcăm noi!
Buzele lui se ridică într-un surâs.
-Vin-o să îți dau o pijama, îi spune Flavia brunetei. Vreau să te simți conforabil.
Alături de o companie ca a ei cine nu s-ar simți?! Știu că pare ciudat, dar mă gândesc că ar fi plăcut să rămânem în formația asta. Patru oameni, două cupluri fericite. Nu pot să nu recunosc faptul că ard de nerăbdare să văd ce ne rezervă viitorul. Însă, David luptă pentru cuplul său, eu nu am pentru ce să lupt. Eu nu o vreau pe Flavia!
Căutam un punct de sprijin, măcar cât să fiu sigur că Flavia se simte bine.
-De ce te uiți urât la mine?îi spun ușor privind cum scoate a doua plapumă și o întinde pe pat.
Se gândește probabil că fiecare o să doarmă pe partea sa de pat și cu propria plapumă. Știu că mă vrea și totuși nu oferă nici un fel de credit flăcărilor care ard în interiorul nostru. Eu însă mă enervez pentru că îmi impun să nu o vreau, dar inima îmi bate tare. De ce mă schimb de fiecare dată când sunt în preajma ei?
-De ce mama voastră nu a fost de acord?spune într-un suspin.
-Mama nu are ceva personal față de Claudia, are ceva cu ideea lui David de a se implica în ceva atât de serios. Singurul lucru serios care trebuie să fie în viața lui e SINED, cel puțin asta vrea ea să creadă. Însă, nu observă că nici unul dintre noi nu sunt este atras de croitorie.
-Nu înțeleg, îmi spune trăgând o pijama roz cu floricele mici albe, dacă se implică într-o relație serioasă înseamnă că e demn de încredere, matur. Decizia lui ar trebui să îi surâdă.
-Ar trebui...
Mintea nu prea are ce să zică în astfel de situații. Nările îmi sunt inundate de parfumul ei și bătăile inimii se intensifică.
-Oricum, fie că vreți, fie că nu, firma vă aparține!
-Doar dacă dorește ea...
-Eu cred că o să se rezolve situația, poate reușesc să vorbesc cu ea...
-Las-o Flavia, tu axează-te pe cariera ta! Nu te implica, mama va înțelege în timp.
Un zâmbet se lărgește pe fața ei.
-Să știi că sfatul tău vine un pic cam târziu. Dar de ce impresia că noi doi formăm un cuplu?
Oh! Credeam că uitase!
- Paul și gura lui cea mare!
-Domnul Paul m-a asigurat că nu o să îi spună nimic despre incidentul de la Ruginoasa.
-Draga mea, nu crede nici un cuvânt pe care ți-l spune cățelușul mamei.
Ridică ușor din umeri.
-Dar l-am asigurat că nu avem o relație, sigur e conștient că astfel de informații ne pot face rău.
-Nu știu, doar nu ai încredere în el!
Ochii mei rămân ațintiți într-un punct aflat dincolo de ea. Ea nu își afișează dezamăgirea cu privire la îndrumătorul ei turnător.
-Aș dori să mă schimb, îmi spune ea.
Îi urmăresc buzele și o privesc cum respiră adânc. Mă apropii de ea și îmi adun toată forța necesară pentru a-mi pune gândurile în aplicare. Ajunsesem cu imaginația mult prea departe. Iar în sinea mea un firicel de voce mă încuraja să fac ceva... să o sărut. Îmi pun mâinile pe umerii ei.
-Mulțumesc pentru faptul că ai intrat în jocul meu atât de repede.
Îmi cobor degetele de-a lungul pielii gâtului ei.
-Am făcut-o pentru David, merită tot suportul nostru.
Ah! Ce bine sună pronumele acesta: nostru. Propria mea piele ardea și îmi doream nespus de mult să o strâng în brațe. Nu zăresc nici o clipire de emoție pe chipul ei.
-Mă poți săruta, îmi spune și își țuguie buzele devenind brusc fragilă în brațele mele.
Inima intră într-un maraton și aud deja susținerea din tribune. Eram decis să nu mă opresc. Un zâmbet îmi joacă pe buze și pornesc încetișor spre gura ei dulce. Încerc să îmi păstrez mintea limpede, dar în momentul în care îmi lipesc buzele de ale ei simt că mă cuprinde amețeala. Aroma ei, buzele ei fine si umede, limba ei dulce și respirația sacadată mă înnebunesc de-a dreptul. Îmi răsfir degetele în părul ei și gem ușor apăsând în continuare gura peste a ei. Ce-mi face?
-Noapte bună scumpo, îi spun cu o voce întretăiată și prind plapuma cu gândul să plec din dormitor, însă ea mă prinde de mână și trage înapoi.