NU, te vreau !

jocul

După lansarea colecției SINED, Flavia se întorcea la apartament foarte târziu. Dimineața mergea la facultate, iar după cursuri fugea la atelier să termine comenzile plasate. Mai mult își montase și în dormitor o mașină de cusut. Mereu când se întorcea, auzeam motorașul mașinii care cosea de zor.

Ce mă surprindea era faptul că, deși avea un program încărcat, frigiderul nostru era mereu plin.

Trecuseră mai bine de cinci zile de când continua acest program și, pentru că eram liber, am decis sa îi chem pe băieți. Toți au fost încântați de invitație.

Despre incidentul cu Ramona, doar David știa. Recunoscuse rujul rămas pe cămașă dar, pentru că mă așezasem în față, el îl observase.

Cioc, cioc!

Eugen, Philip, Liviu și David. Toți gălăgioși și plini de viață pășesc în apartament.

-Cosmine, spune-mi că ai bere la rece!zice Liviu în timp ce deschide ușa frigiderului și zâmbește satisfăcut.

Prinde sticlele așezate pe primul raft și aruncă fiecăruia câte una.

-Flavia unde e?rostește David în timp ce se apropie de televizor și conectează PlayStation-ul.

-Cred că încă e la atelier, nu am vorbit de ceva timp.

-Putem să vedem cum e dormitorul ei?

-Nu prea cred.

-David, dacă vrei să vezi un dormitor, mergi în al meu.

Intimitatea presupune respect.

Mă întorc în bucătărie să iau câteva pungi cu semințe. Gândul îmi fuge la imaginea Flaviei în bucătărie. Trebuie să recunosc că începe să îmi placă prezenta ei.

Țipete, înjurături și râsete zgomotoase inundă liniștea apartamentului. Zambesc în sinea mea, și mă gândesc că indiferent de vârstă jocurile au un fel de magie prin care aduc la suprafață copilul din noi.

-Hai Cosmine, Philip pierde rușinos de două curse!

-Măcar aici să îl batem, răspunde Eugen în timp ce manevrează volanul cu grijă. David, vrei să îți deconectez volanul? Ocolește-mă!

Pe ecran observ cum mașina verde intră în spatele celei roșii astfel că ambele se răstoarnă.

-Ești un idiot!se enervează fratele meu mai mic în timp ce se ridică de pe covor. Hai Liviu, e rândul tău!

Particip la această scenă amuzat de faptul că noi putem fi uneori atât de imaturi. Nu cred că femeile își dau seama, dar noi vedem lumea mult mai simplu. Nu rumegăm. Nu complicăm. E o viață simplă pe care o savurăm din plin.

Simt cum telefonul vibrează în buzunar și răspund.

-Alo!

-Cosmin, spune-mi ce program ai săptămâna următoare, aud vocea mamei.

-Sunt de dimineață, de ce?

-Off, aveam nevoie să îl duci pe Paul la Iași. Am fost invitați la o lansare de materiale și nu știu pe cine să trimit cu el.

-Mihai?

-Mihai e plecat într-o delegație.

-Înțeleg. Revin dacă reușesc să mă învoiesc două zile, bine?

-Bine, te pup!

Mă apropii de fratele meu care se așezase bosumflat pe canapea.

-Ia zi vrei să mergi la Iași cu Paul?