Semne mortale

Capitolul 2: Prințul meu

Capitolul doi:
Prințul meu

   Următoarele ore mi le-am petrecut în compania plăcută a Karrei, povestindu-ne fiecare viețiile una celeilalte. Micuța blondă cu ochii verzi a crescut în frumosul Los Angeles, având o viață aparent perfectă. O privesc și realizez că aproape totul pare perfect la ea: inocența ei, lumina ei, totul la ea. Oare așa mă priveau și pe mine cei din jurul meu înainte?

   Un tatuaj, cu un semn al infinitului alături de un text în engleză Forever, mi-a atras imediat atenția. Felul special în care este realizat, fiecare literă fiind curbată într-un mod unic, mă încântă și mă incită totodată, datorită misterului din spatele său. Ceva atât de simplu și totuși atât de special.

   — Nu am putut să nu îți observ tatuajul de pe antebraț, ce se ascunde în spatele lui? El ce poveste are? Infinitul se întinde pe o perioadă lungă de timp, cui i-ai dedicat-o?

   Dacă până acum Karra a zâmbit pe tot parcursul dialogului nostru, acum buzele ei s-au unit într-o linie, ca mai apoi să-și apuce fără milă buza de jos între dinții albi. Reacția sa îmi indică clar că am atins o coardă sensibilă, lucru ce mă face din ce în ce mai curioasă.

   — Nimic special, e doar un simplu tatuaj, făcut de o fetiță fară minte ce voia să iasă și ea în evidență măcar o singură dată în viața ei!

   Nu doar gesturile și mimica feței îmi arată contrariul, ci și nesiguranța apărută brusc din glasul blondinei. Ceva clar este special la un astfel de tatuaj, deși cu certitudine nu pot spune ce. Poate pur și simplu sunt eu paranoică, dar îmi vine greu să cred că o fată precum Karra ar putea trece neobservată în ochii cuiva.

   Abandonez însă discuția, pentru a merge spre facultate. În scurt timp îmi fac apariția pe porțile masive, căutându-le cu privirea pe prietenele mele. Și am ajuns, surprinzător, chiar la timp.

   — Cauți pe cineva, iubire?

   Un băiat drăguț, cu un păr blond, aranjat perfect cu mult gel și fixativ și cu o privire albastră, aruncă priviri deloc discrete de-a lungul trupului meu. Intenția deloc mascată din spatele cuvintelor sale, îmi lasă un gust amar. Am mai avut tangență cu astfel de oameni și cu tot ce m-am ales a fost o inimă frântă și o lecție de viață: Stai departe de dobitoci pe cât posibil!

   Nu am avut niciodată parte de o relație serioasă, numai de persoane trecătoare în viața mea, însă asta nu înseamnă că nu am iubit. Am iubit și am fost călcată în picioare, ca mai apoi să devin mai puternică și să calc și eu inimil

Îi arunc o privire plină de ironie, menită să îl alunge.

- Îmi cautam prințul, dar se pare că nu am noroc! Te anunț când îl găsesc, idiotule!

Trec pe lângă el, fără să îi mai acord vreo privire. Îmi pun cărțile în dulap, apoi mă îndrept spre sala de curs.

Și tot nu le-am găsit pe fete.

Mă așez în unul dintre locurile libere, privind pierdută în jurul meu. Arhitectura acestei facultăți este chiar impresionantă.

Cursul de management , materie pe care o ador, tocmai a început. Multă informație zboară pe lângă mine, capându-mi ușor, ușor atenția.

La final m-am întâlnit și cu Aria și Samantha. Nu avem prea multe cursuri comune, așa că trebuie să ne limităm la timpul dintre unele cursuri pentru a ne petrece timpul împreună.

- Voi ați văzut câte bunăciuni sunt pe aici? Anii aceștia vor fi ai dracu de mișto, dragelor.

Vorbele Ariei mă determină să râd cu putere.