Semne mortale

Capitolul 3: Revanșa

Capitolul trei:
Revanșa

Se spune că universul îți scoate în cale persoane care îți vor schimba viața. Fiecare detaliu este important, fiecare moment, secundă contează. Nu am fost niciodată acel tip de fată credincioasă, care să meargă duminică de duminică la Biserică, care să îi povestească preotului toate relele, pentru a cere iertare. Pentru mine faptele odată săvârșite rup acea coardă fină. Dar cred, cred în divinitate și în puterea universului.

Băiatul șaten cu ochi verzi pe care l-am lovit acum câteva secunde mă privește cu un zâmbet cald pe față. Sclipirea din ochii săi mă încalzește. Îi răspund cu un zâmbet scurt, dar plin de recunoștință. 

- Dacă ar da zilnic fete la fel de frumoase ca tine peste mine, aș fi împlinit! Drace, ai venit aici că să înnebunești populația masculină cu frumusțea ta de zeiță?

După tonul ușor ironic cu care rostește cuvintele, îmi pot da rapid seamna că mă ia peste picior. Și eu care crezusem că am găsit pe aici un băiat care să și gândească cu creierul...

- Cât de subit! Dacă aș spune că sunt singură aș pune paie pe foc?

Îl las să mă pivească, fiind deja expertă la acest joc ieftin al unei false seducții. Doar îl jucam zilnic la liceu.

- Nu neapărat, dar te asigur că nu vei mai fi pentru mult timp! Eu sunt Michael sau Mike! Tu alegi, frumoaso!

- Jennifer! spun și el îmi zâmbește, datorită faptului că eu încă mă prefac neștiutoare a încercărilor sale de seducție.

- Ți se potrivește acest nume! La fel de frumos ca tine!

- Ești atât de lingușitor mereu? nu mă abțin eu să-l întreb.

- Doar cu persoanele speciale!

- Mă crezi specială Mike?

Băiatul acesta pare drăguț. Atât fizicul cât și compormanetul său de până acum, în ciuda replicilor sale, spun asta despre el. Dar replicile astea, of.

Nu îmi răspunde verbal, ci înclină ușor din umeri.

Privirea îmi cade către antebratul său. Un tatuaj identic cu al Karrei este imprecnat în pielea sa albă. Oare o fi iubitul...fratele....fostul ei?

- Frumos tatuaj!

Zâmbetul îi piere, ascunzând rapid tatuajul. Agitația lui îmi oferă un sentiment de dejá-vu. Cei doi au avut aceiași reacție. Asta devine deja curios de ciudat!

- Îmi place cum este executat!

Continui să vorbesc, încercând să îl trag de limbă. Vreau să aflu mai multe, trebuie să o fac. Neștiința mă arde ca un acid.

- Întârzii, trebuie să plec! Pe curând, blondo!

- La revedere, șatenule!

Înlătur toate gândurile legate de misterul din spatele tatuajelor și pornesc mașina. Poate o relație de iubire eșuată lamentabil i-a legat pe cei doi în trecut. Sau?

Conduc până în apropierea pistei și parchez. Aici este locul unde mă simt vie. În ciuda ținutei nu tocmai adecvate pentru condus, intenționez să concurez.

- Bună Bluey, dragă! Ce te aduce pe aici?

Ignor apelativul folosit, privind în jur.

- Am venit și eu pe aici ca să te salut, îmi era al naibii de dor de tine!

Ignoră răspunsul meu sarcastic, făcându-mi semn să continui.

- Oare ce aș putea face aici?