Semne mortale

Capitolul 4- Întrebări fără răspunsuri

Capitolul 4 

Întrebări fără răspunsuri

Mintea umană este asemenea unui labirint. Sunt mulți neuroni care fac sinapsă unii cu alții, iar astfel informația este transmisă rapid către creier, unde este și procesată. Poate nu sunt chiar olimpică la biologie, dar știu cât de complex este acest mecanism și cât de ușor poate fi distrus. Iar acum mintea mea deja zboară pe câmpii alături de semnificațiile ascunse în spatele tatuajelor ce le pătează mâinile celor din fața mea. Misterul acesta mă omoară, încet, dar sigur.

Acum că Mike a plecat împreună cu fratele meu pentru a discuta de o viitoare cursă, am rămas împreună cu Luke. Ochii săi albaștrii privesc prin mine, pierduți fiind într-o mare de nuanțe azurii.

- Dacă nu te deranjează, aș vrea să îți pun o întrebare.

Își întoarce surprins pentru o clipă privirea spre mine, ca mai apoi să își revină la atitudinea sa specifică de afemeiat.

- Nu, nu am prietenă momentan!

Îmi dau ochii peste cap într-un gest copilăresc, ceea ce îl face să zâmbească. De ce mă mai surprinde replica? Oare nu m-am învățat deja după experiența cu Xavien?

- Ce semnificație are tatuajul ăsta de pe mana ta? Cel cu semnul infinitului?

Zâmbește, apoi dă negativ din cap. Următorul lui gest mă ia total pe neașteptate. Îmi prinde chipul între palmele sale, privind adânc în ochii mei.

- Nu îți pot spune!

Pufnesc, eliberîndu-mi fața din strânsoarea mâinilor sale, apoi mă sprijin de motorul meu. 

- De ce?

- Nu te privește asta! Curioșii mor primi, Jennifer!

- Dar din cele mai mari greșeli au luat naștere minuni, Lucas!

E rândul său să pufnească. Misterul creat în spatele acelui semn, mortal pentru neuronii mei, îmi dă puternice dureri de cap. 

- Ce este atât de special la acest tatuaj? Ce ascundeți?

- Ascundem? Noi? Jenna, dragă, suntem decât noi doi aici.

- Mă crezi proastă sau ce?

Vine spre mine, distanța dintre trupurile noastre devenind din nou aproape inexistentă.

- Păpușă, nu vrei să mă enervezi, corect? Atunci termină cu întrebările acestea de căcat și vezi-ți dracu de treaba ta!

- Păpușă să îi spui lui mă-ta!

Sătulă de vorbele lui urâte, și de schimbarea sa bruscă de atitudine, încerc să pun distanță între noi. Esuez, iar mâinile sale se înconjoară fără pic de rușine în jurul taliei mele.

- Nu mai insista pe acest subiect. O să suferi la final. O fac pentru binele tău, cu atât știi mai puțin, cu atât ești mai în siguranță.

- Să sufăr? Nu înțeleg nimic!

- E mai bine așa.

Îmi așează o șuviță rebelă după ureche.

Telefonul meu începe să zbiere în buzunar, semn ca am primit un mesaj. Mă uit la destinatarul lui și observ ca este un număr ascuns Hei iubire, ce mai faci? Eu te-as sfătui să stai departe de Luke, e periculos! Îți vrea răul, Jennifer! O fată așa frumoasă ca tine nu ar trebui să își piardă timpul cu asemenea persoane.

Surprinsă, recitesc mesajul de câteva ori. Aceasta ar trebui să fie o amenințare sau o avertizare? Anxietatea pune ușor, ușor stăpânire pe mine. Asta înseamnă că ne urmărește sau mai bine spus pe el îl urmărește cineva? Ar trebui să îi spun de acest mesaj?

De unde știi tu? Și oricum cine ești? Dacă ai fi atât de sigur pe tine mi-ai vorbi față în față, nu din spatele unui număr ascuns. îi trimit eu răspunsul

Știu mult mai multe decât tine, iar cine sunt, nu contează... încă. Doar stai departe de Luke. Cât despre întâlnirea asta dintre noi, toate se vor întâmpla la timpul lor.

Îmi bag telefonul în buzunar și mă îndrept spre Audi-ul meu negru metalizat . Bag cheia în contact și pornesc motorul mașinii. Conduc până la cămin și întru fără să mai bat la ușă. Observ lipsa Karrei și mă îndrept spre baie pentru a face un dus scurt și apoi sa mă pregătesc pentru petrecerea aia afurisită!

După zece minute, aleg o rochie roșie, cu doua palme deasupra genunchiului și cu un decolteu adânc și o accesorizez cu o geanta neagra și niște platforme de aceiaș culoare. Parul blond mi-l ondulez și aplic un ruj roșu, mat și cu puțin tuș cu rimel . Complimentez totul cu un strop de parfum.

Mă privesc în oglinda și sunt destul de mulțumită de ceea ce văd. Arat chiar decent pentru starea aeriană pe care o posed. Rochia, deși cu un model simplu, îmi îmbracă perfect formele, punând în evidență tot ceea ce trebuie.

Oare Karra, Michael și Lucas vor să îmi facă rău? Oare destinatarul mesajelor ascunse îmi vrea răul? Multe întrebări nerostite care mă vor măcină. Oftez, resemnată de noua situație în care am ajuns. Am venit aici pentru un nou început, departe de Xavien și de toate problemele sale. Nu vreau să repet istoria, ca aceste secrete să devină un automatism al ființei mele. Cer prea mult? Vreau doar câteva clipe de liniște înainte ca furtuna să se dezlănțuie.

Încep să conduc degajată spre casa în care va avea loc petrecerea . Ajung într-un timp. Un miros puternic de alcool îmi invadează nările, înțepător, dar familiar. Mă strâmb instinctiv, și înaintez prin mulțime, căutându-le pe Aria și Samantha.

Vreau ca măcar pentru o seară să uit de trecutul meu, de secrete și de toate problemele ce mă învăluie încet. Să o facem și pe asta!