Semne mortale

Capitolul 12

Needitat

Se duce spre chelerul ăla și îl îmbrățișează?! Ce dracu? Parcă era furioasa?

-Louis, de când nu te-am mai văzut! De ce naiba nu mi-ai spus ca ești tu?țipă și el o strânge la rândul lui în brațe.

-Era și timpul sa mă observi Bluey! rade el de ea.

Cred ca i-ar sta foarte bine cu o buza sparta și un ochi mov, adică i-as acorda un machiaj natural gratis.

Jennifer
Louis este un vechi prieten foarte bun de la grădiniță. El a plecat acum vreo 4 ani în Italia și se atunci nu ne-am mai văzut.

Mă întorc la masa și Louis este pe urmele mele. Îi saluta pe Dean si Matt, iar privirea i se atinteste spre Collin și rămâne împietrit.

-Collin? Cum naiba? Parcă erai mort! spune el, atrăgând câteva priviri asupra lui.

-Poveste lunga, frate! spune și îi zâmbește arogant.

-Ști ceva, nici nu vreau sa știu... mă bucur ca ești bine! spune Louis și își afișează acelas zâmbet arogant.

-El este Michel, iar el este Lucas! îi prezint pe cei doi, iar ei îi dau doar din cap drept un salut.

Tot momentul este întrerupt de telefonul lui Luke, care a anunțat ca a primit un mesaj și observ cum se incrunta puternic. Îl arata și lui Mike și acesta are aceiaș reacție. Collin ajunge sa vadă și el mesajul și îi face un semn lui Luke.

-Noi trebuie sa plecam! spune Mike, iar cei trei părăsesc încăperea.

-Și noi ar trebui sa plecam, avem ceva de rezolvat! spun și frații mei iesind din raza mea vizuala.

-Eu trebuie sa mă întorc la comenzi, dar ne vedem mâine aici la ora 19:00? mă întreabă și Louis, iar eu îi zâmbesc

-Desigur! Pe mâine! spun și trântesc câteva bacnote pe masa și părăsesc localul.

Ploaia deja a început sa curgă ușor din norii cenușii ce anunțaseră de ceva timp venirea ploii. Pur și simplu mă plimb prin ploaie și încerc sa ignor sentimentul de neliniște pe care îl am. Ceva rău s-a întâmplat și știu asta, dar ce ar putea fi?

Timpul trece pe lângă mine și mă trezesc în fata parcului central, care nu este departe de casa mea. Ploaia s-a mai domolit, dar nimeni nu este în parc, el fiind străbătut de o liniște stranie.

-Hei pisicuțo! Drăguță căzătură! aud o voce din spatele meu și dau de Eathen.

-Ce naiba vrei?scuip cuvintele spre el.

-Pisicuța are gheare, mereu mi-a plăcut asta la tine! spune, iar eu îmi dau ochii peste cap.

-Vezi ca și zgârii cu ele!îi răspund tăios.

Mă întorc pe călcâie pregătită să plec, dar Eathen mă apuca de mână.

-Jennifer, nu mai sunt la fel cum eram înainte! Am fost un fraieri în trecut, dar îți promit ca mă voi revanșa și ca nu mă voi lăsa pana nu vei fi a mea! îmi sopteste la ureche și un fior îmi străbate pielea.

Îmi da drumul la mana și am observat ca si-a făcut un tatuaj. Doar nu?

Mă uit cu mai multa atenție la acel tatuaj și apropie icnesc când văd acelas tatuaj blestemat.

-S-a întâmplat ceva? mă întreabă, iar eu dau negativ din cap.

Poate Eathen este răspunsul. Poate el mă va ajuta sa aflu ceva despre acel semn, care deja devine mortal pentru sănătatea mea mintala.

-Ne mai vedem! îi spun scurt și mă îndepărtez de el.

Collin

O văd pe Jennifer indepartandu-se de tâmpitul ăla și îl văd pe Luke incordandu-se lângă mine. Chiar dacă nu mi-a zis cu voce tare știu ca o place pe Jennifer, indiferent de ce ar spune el.

O iubesc pe Jennifer și o voi iubi mereu, dar acum parcă dragostea asta a devenit mai mult frățească. O iubesc pe Jennifer, dar ca pe o sora, nu alt ceva...

-Ăla cine naiba mai era? mârâie Luke printre dinți.

-Eathen Montgomery! Este unul dintre prietenii noștri infiltrati în alte orașe. il lămurește Mike

-Și de ce vorbește cu Jennifer? mârâie Luke din nou.

-Eathen este fostul iubit al lui Jennifer! îi răspund, și pot observa cum îi cade fata de-a dreptul.

-Trebuie sa rezolvam odată pentru totdeauna prostia asta, cu orice preț! spune Luke și noi aprobam.

-Sper ca realizezi ce va însemna asta pentru Jennifer! îi spun și el închite în sec.

-Merita sa știe adevărul! Adică serios Collin, spui toate chestiile astea pentru ca iți place de ea! îmi răspunde rece.

-Deci asta este problema ta? Ca îmi place de Jennifer? Frate te informez ca o iubesc pe Jennifer - spun, iar el își inclestează pumnul- dar doar ca pe o sora! Și recunoaște ca nu mie îmi place de ea, ci ție! spun, iar el se uita surprins la mine.

-Parcă îți plăcea de ea! spune el.

-Da, îmi plăcea, dar am realizat ca după atâta timp mi-a devenit o sora mai mica foarte draga! spun simplu.

Își da ochii peste cap și oftează învins:

-Hai sa ne ocupam odată pentru totdeauna de prostia asta! spune Mike și ne îndreptăm toți spre masina lui.

Acum este acum. Mike parchează în fata unei case foarte mari, iar Luke își pune un pistol în spatele gecii.

Mike apuca o lama subțire și încearcă sa deschidă ușa de la intrare. Pana la urma reușește, iar noi ne infliltram ușor în casa.

Peste tot era o beznă totala, nici măcar un sunet nu se auzea decât respirație noastre, dar stai o clipa, nu se aud doar ale noastre ci mai multe.

Înainte sa mai fac alt gest o groaza de împușcături de aud și aproape înjur cu voce tare.

Mă pitesc după canapea și Luke face la fel. Scoatem și noi pistoalele  și începem sa tragem în ei, doar sunt dușmanii.

După o lupta lunga am reușit sa îi omoram pe toți. Ieșim de după canapea și ne uitam terifiati unii la alții, nu i-am omorât doar pe părinții lui Jennifer, ci și pe...

Capitol nou nouț! Are 1050 de cuvinte deci eu mi-am făcut datoria. Ehe...nici nu aveți idee câte va așteaptă :) LittleBatwoman593 vreau sa iti multumesc în mod deosebit pentru ca mi-a venit ideea asta în timp ce vorbeam cu tine, deci capitolul ăsta îți este dedicat ;)