Dragoste stupida(+18)

Capitolul 1

Oare ce e dragostea?Oare merită să iubeşti?Cum se iubeşte?De ce toate cuplurile sunt atât de fericite?De ce eu nu cred in dragoste?"Poate pentru că încă nu ai fost îndrăgostită,ce zici?".Minte bună de nimic,conştiință incapabilă să mă faci să înțeleg lucrurile astea.Adică serios acum,de...
-Ce naiba?!o voce m-a scos brusc din gândurile mele.Auch...chiar doare.
-Scuze,nu te-am văzut.Mă gândeam la altceva.
Mă aplec să strâng cărțile care îmi picaseră din mâini atunci când m-am buşit fără să vreau de el.Se apleacă şi el şi atunci a fost prima dată când m-am uitat la el:m-am scufundat intr-o mare albastră,acei ochi blanzi,care parca emanau fericire...părul lui negru era deranjat si pun pariu că azi nu a stat prea mult in fata oglinzii.Purta o camasă albă şi prin ea se vedeau muşchii foarte bine conturați.
-Hei...eşti bine?Ai rămas blocată,spune el.
Cât de proastă pot să fiu să rămân cu gura căscată şi să mă holbez la el?!"Foarte proastă!!".Măcar aici nu te mai contrazic,mulțumesc pentru înştiințare,conştiintă tâmpită.
-Ammm da.Sunt bine,mersi ca m-ai ajutat şi încă o dată scuze.Pa.
Am luat carțile din mâna lui şi chiar sper să nu îl mai văd vreodată.Am alergat fără să mă uit in spate,iar când am ajuns în clasa m-am trântit pe scaun.
-Ahaaam...buuuună draga mea Rebeca,ce faci?Da,bine?Si eu,mersi de intrebare.-spune Izabela prietena mea cea mai bună.Eram clasa a 11a si încă mă întreb cum pana mea am reuşit să imi fac o prietenă iar ea să fie cea mai nebună ființa de pe pământ.
-Hei bună.Scuze am alergat şi...uhh.Ai vazut că a venit un băiat nou in şcoală?M-am buşit de el.A fost nasol.M-am holbat la el şi nu mi-am dat seama că fac asta.Aveam gura deschisă,Iz!Îți dai seama ce moment?!-spun totul fără să mă opresc.Iz părea foarte amuzată de toată situația şi când mă gândeam că o să zică ceva gen "ca să vezi cât de împiedicată eşti" zice:
-Deschide gura.spune ea pe un ton aspru.
-Ce naiba,Iz?!De ce aş face asta?!Eu iți spun ceva aici şi tu mă pui să deschid gura.Eşti total lipsită de sens.îi zic eu revoltată de toată situația.
-Nu e nimic total lipsit de sens,îngâmfată ce eşti!Vreau să văd dacă ai ceva in gură,daă eşti murdară pe dinți doar ai rămas cu gura căscată,huh?!mă ia cumva la mişto?!
-Eşti nebună?!
-Nu!Deschide gura aia azi!
-Ce?!Nu!Lasă-mă! amândouă ne continuăm "lupta" până ce intră dirigintele în clasa.Întreaga clasă tace,devenind in jur o liniste apăsătoare.
-Deschide măcar puțin. şopteşte iar Iz.
-Taci măcar acum,Iz!Mă calci pe nervi. îi şoptesc printre dinți iritată.
-Domnişoara Monroe Rebeca(profesorul adoră să ne zică întregul nume iar apoi urma să ne facă un întreg scandal) erai atentă la ce ziceam eu aici?Banuiesc că nu.Ai scris in carnețel orele de pe anul ăsta?Arată-mi acum. îmi spune si face paşi spre mine.
Caut disperată carnețelul ăla tâmpit dar nici urmă de el.
-Iz,dacă ai chef de glume renunță.Şti că face urât dacă nu avem carnețelul la noi. îi şoptesc implorând-o aproape in genunchi să mi-l dea.
-Nu am nimic,Beca.Serios.Nu aş glumi cu aşa ceva jur.
Tonul îi era serios,iar pe fața ei nu se citea niciun amuzament.Ok...poate nu e o glumă.Încep să caut ca o nebună carnețelul iar Iz îmi urmează acțiunea.Profesorul bate stresat cu piciorul în parchet.Asta mă enervează,rău de tot!Să înceteze...dar nu incetează.Nu e ca si cum ar putea să îmi citească gândurile.
-Monroe,nu ai carnețelul la tine nu? spune cu un rânjet în colțul gurii.Al naibii sa fii!

Heei dragi cititori,vreau să vă spun că asta e prima mea carte şi chiar sper să vă încânte ideea ei.Aveți aici primul capitol,aştept părerile voastre.Kisses.❤❤