Dragoste stupida(+18)

Capitolul 2

-N...nu.Îmi cer scuze domnule diriginte dar pot să jur că îl aveam cu mine azi de dimineață.Chiar m-am întors după el.Sunt sigură că am plecat cu....aaaah!Băgami-aş!Băiatul! zic parcă realizând că totul ia contur.
-Domnişoară Monroe,sper că realizezi cum ai vorbit!Pentru asta ai merita un punct scăzut la purtare.Şi ce e cu băiatul?Te-a reținut cineva în apartament? se hilizeşte dirigu iar toată clasa începe să murmure amuzată.
-Ce?!Nuu.Pe drum spre clasă mă gândeam la altceva si ghiciți ce!Nuuu,nu o să ghiciți!M-am buşit de un băiat.Cred că e nou în şcoală sau nu am idee.Şi când am făcut buff-buff mi-au picat cărțile şi caietele.El m-a ajutat să le strâng iar eu le-am luat grăbită şi am plecat fără să îi mai zic ceva sau să mă uit in urmă.Ba nu,dacă mă gândesc bine,i-am zis şi scuze şi mersi şi pa,turui totul,la sfârşit realizând că m-a auzit toată clasa.Perfect!
Mă uit la diriginte sperând să treacă şi el cu vederea întâmplarea,îmi pot recupera ceea ce nu am scris.Dar mă înşel.
-Afară! spune dânsul începând să îmi strângă lucrurile.Hai,hai,nu am timp de stat dupa fundul tau.Du-te si caută-ți băiatul ăla şi vino cu carnetul.Nu ai carnet,nu ai viața.Pleacă!
Plec cu capul plecat începând să mă gândesc cum să dau eu de tipul ăla.Uff şi când mă gândeam că nu vreau să îl mai văd vreodată.De ce toate sunt împotriva mea?!"Pentru că ai un fel amuzant de a raspunde provocărilor."Dacă iți dau o palmă,conştiintă enervantă ce eşti,te bag in spital.Potoleşte-te.
Am ales să plec acasă.După cum zice şi dirigu,dacă nu ai carnet,nu ai viață.Trebuie neaparat să îl găsesc pe mitocanul care mi-a ieşit azi in cale stricându-mi toată ziua.
-Scumpo,s-a intamplat ceva?De ce ai venit asa devreme acasă?Eşti bine?Te simți rău?-intreabă mama vizibil îngrijorată.
-Nu am nimic mamă,mi-a dat drumu mai devreme.Mă duc în cameră.
Nu voiam să discut cu nimeni deşi mama este cea mai minunată femeie de pe pământ.Orice,dar absolut orice aspect fizic şi moral mă fac să cred că am cea mai deosibită mamă.Deşi are 43 de ani,nu i se poate desluşi vârsta pe chipul ei zâmbitor.Are ochii căprui şi deşi nu mă pot scufunda în ei ca în cei ai băiatului peste care am dat azi,sunt cei mai frumoşi ochi de pe pământ."Uită-te la tine!Ai ajuns să îți compari MAMA cu un amărât de baiat peste care ai dat azi.Zău acum,eşti descreierată?!Şi fă odată ceva cu carnețelul ăla,mă scoate din sărite!"Serios acum,draga mea conştiință super-mega-tâmpită,te-ai gândit să îmi dai măcar vreodată dreptate?!

Heei lumee.Aveți aici şi capitolul 2,aştept păreri. Kisses.❤